Printează articolul
Trimite e-mail
ø imagini
ø fişiere videoOrice părinte îşi doreşte un copil sensibil, cooperant, bine educat. O atmosferă frumoasă de familie poate fi privită din mai multe unghiuri. Ajutorul reciproc este unul dintre acestea.
Implicarea copiilor în treburile casnice este un subiect faţă de care există opinii diferite. Sunt părinţi care încearcă să protejeze copii de orice muncă, în timp ce alţii exagerează cu prea multe sarcini. În ambele situaţii părinţii au intenţii bune, dar rezultatele nu sunt întotdeauna cele vizate, nici pe termen scurt, nici pe termen lung.
Echilibrul este foarte important între a-l încărca prea mult sau a-l scuti complet. Pornind de la ideea că responsabilizarea copilului face parte din educaţie, este important că pe măsură ce creşte, copilul să fie implicat în tot ce ţine de viaţă de familie. La început ajută-l să facă diferite lucruri pentru el (să se îmbrace, să se încalţe, să se spele etc.), apoi pentru casă şi pentru ceilalţi.
Este de preferat să fie învăţat să se descurce singur în anumite situaţii decât să fie permanent secondat şi dirijat, sau însoţit de „lasă că fac eu”. Trebuie formată şi se dezvoltată treptat dorinţa, dar şi necesitatea de fi independent.
La un moment dat copilul simte nevoia să fie implicat, ştie şi chiar spune „pot să fac eu asta”. Această atitudine trebuie fructificată, copilul trebuie motivat. El se simte „mare” şi are nevoie să i se acorde încredere, să fie valorizat, să primească importanţă şi utilitate.
Este mai simplu să faci tu, deoarece e mai bine şi mai rapid, şi destul de dificil să-l implici pe el, însă merită efortul şi răbdarea.
Bineînţeles că la început mai mult te încurcă, însă face parte din învăţare. Considerente de stres şi lipsă a timpului nu justifică nici excluderea copilului, nici implicarea lui abuzivă.
Copilul nu trebuie să perceapă solicitarea şi implicarea lui ca pedeapsă, poruncă sau reproş. Nu aşa va învăţa să coopereze şi să se responsabilizeze. Șabloanele moştenite în creşterea şi educarea micuţilor nu mai sunt de actualitate, cerinţele societăţii se schimbă permanent.
Responsabilizarea copiilor
Totul se învaţă, iar formarea abilităţilor are nevoie de timp şi exersare. Atunci când soliciţi copilul este bine să ţii cont de câteva lucruri:
- activităţile să se potrivească vârstei şi personalităţii copilului, să nu fie impuse împotriva voinţei lui
- să se desfăşoare alături de părinţi până copilul poate prelua singur o anumită sarcină (ceea ce ţie ţi se pare simplu, pentru el poate fi dificil la început)
- să fie apreciate pentru a oferi mulţumire şi satisfacţie şi să nu fie criticate (va face din ce în ce mai bine)
- nivelul aşteptărilor trebuie reglat după vârstă şi capacitatea copilului (nu cere perfecţiune, apreciază implicarea)
- munca în gospodărie nu trebuie să fie preocuparea principală a copilului (nu-i răpi timpul de joacă - prin joc copilul se dezvoltă şi îşi antrenează funcţiile psihice atât în plan raţional cât şi afectiv)
- creează o atmosferă plăcută, evită monotonia şi nu transmite mesaje contradictorii
- împarte-i sarcina în etape mici („aşezi jucăriile / ştergi praful” etc. / „Fă curat în cameră” poate crea nedumeriri)
- nu apela la obiceiul greşit de „a-i plăti serviciile”
- fii un exemplu şi evită să te plângi de cât de mult şi groaznic e, nu te victimiza
Sărbătorile şi implicarea copiilor
Luna decembrie este o lună specială faţă de oricare alta. Denumită simbolic „luna cadourilor”, ea cuprinde multe activităţi şi evenimente.
Pregătirile de sărbători creează în fiecare familie momente frumoase de la cumpărături speciale şi surprize, la împodobirea casei şi meniuri deosebite.
Curăţenia, gătitul, ornatul, pot fi transformate în activităţi plăcute şi antrenante. Copiii trăiesc intens toate aceste pregătiri şi este un moment bun să fie implicaţi. Le face plăcere şi le creează sentimente de bucurie şi mulţumire, amplificând prin acţiunea lor intensitatea trăirilor şi frumuseţea sărbătorilor de iarnă.
