Manipularea comercială a părinţilor

Marea problemă cu care se confruntă aproape toţi părinţii este lipsa de timp. Uneori abia îşi văd copii, ce să mai vorbim de timpul destinat lor.

De aici se nasc diferite probleme. Părinţii dezvoltă un sentiment de culpabilitate şi încearcă să suplinească prezenţa lor oferind copiilor ceea ce cred ei că i-ar face fericiţi. Bunurile materiale şi banii sunt adesea înlocuitori ai conversaţiilor, jocului, plimbărilor etc.

Copiii profită în cele mai multe cazuri de această situaţie, dar nu înseamnă că reuşesc să umple golul creat de lipsa părinţilor.

O altă formă de a-şi suplini prezenţa este înscrierea copilului la tot mai multe activităţi, fie pentru că este în trend, fie pentru a-i şti în siguranţă într-un anumit loc şi pentru a-i ţine ocupaţi, fie din frică de a nu rămâne în urma celorlalţi care fac şi limbi străine, şi sport, şi ..., şi ...

Acest teren de anxietate a devenit propice marketing-ului.

O varietate explozivă de produse aşteaptă sprijinite de o reclamă bună să "ajute". Toate promit stimularea creierului, dezvoltarea abilităţilor, perfecţionarea talentelor, înlocuiesc chiar şi activităţi pe care părinţii nu mai au timp să le facă împreună cu copiii lor (le cântă, le spun poveşti, le imită vocea, râd etc.).

Partea cea mai urâtă a comerţului agresiv este că inoculează părinţilor sentimentul că dacă nu folosesc X sau Y produs creează un handicap copilului lor, îi periclitează sau îi întârzie evoluţia. Să fim raţionali şi să nu ne transformăm copiii în victime ale comerţului.

Singura cale susţinută de specialiştii din educaţie pentru dezvoltarea potenţialului intelectual al copiilor este relaţia afectivă, bazată pe încredere între copil şi părinţii lui. Nimic nu poate înlocui o mângâiere, o poveste citită, o activitate comună, o alergare în parc, un joc, un castel de nisip. Dezvoltarea emoţională şi socială se realizează treptat, copilul este "programat" de natură să parcurgă nişte stadii.

Cu cât vom încerca artificial să grăbim anumite procese, cu atât lăsăm în plan secundar alte procese importante la care nu ne gândim. Creierul copilului ştie mai bine să creeze armonie în dezvoltare, descoperă punctele forte şi le pune în valoare dacă i se respectă ritmul de maturizare, dacă i se oferă noutăţile în măsura în care le poate prelua şi reprezintă interes pentru el.

Există cercetări care demonstrează că între creierul unui adult stresat şi cel al unui copil stresat nu există foarte mari diferenţe. Forţarea limitelor creierului poate duce spre opusul aşteptărilor - încetinirea capacităţii de învăţare şi a motivaţiei pe parcursul creşterii.

www.problemele-copilului-meu.ro