Copilul melancolic - Analistul perfecţionist

Chiar din primele zile de viaţă, melancolicul pare să gândească profund. Este tăcut, nu emite pretenţii, observă şi îi place să stea singur. Acceptă un program definit şi i se supune, îi plac regulile clare.

Se evidenţiază foarte repede prin seriozitate şi puterea de a analiza tot ce este în jurul lui. Este rezervat şi timid, pare adesea trist şi poate plânge uşor.

Dorinţa lui este să i se arate sensibilitate cu privire la interiorul sau. Vorbeşte rar despre ce îl frământă şi are aşteptarea să-ţi dai seama singur. Este nevoie de diplomaţie să afli ce-l deranjează: dacă insişti se închide mai tare, iar dacă nu, te percepe că insensibil şi indiferent la problema lui.

Cum se manifestă un melancolic

Este uşor de recunoscut datorită seriozităţii lui şi a manierelor ireproşabile. Are aspect îngrijit şi este adesea nemulţumit faţă de propria persoană. Nu suportă să fie atins în timp ce-i vorbeşti, laudă cu zgârcenie, doar atunci când consideră perfecţiune (un lucru sau o persoană).

Iubeşte oamenii serioşi, profunzi, cu preocupări intelectuale sau artistice şi nu-i poate înţelege pe cei imprevizibili, care vorbesc mult, uită şi întârzie.

Adoră ordinea şi are nevoie de un spaţiu al lui. Se manifestă violent dacă îi umblă cineva prin lucruri, dacă le schimbă poziţia sau le foloseşte; nu te baza pe faptul că n-o să-şi dea seama. Îi place simetria şi îl deranjează orice obiect care nu stă „perfect” la locul lui. Chiar şi aşezarea bucatelor în farfurie poate fi importantă pentru un melancolic. 

Dezvoltă o obsesie pentru curăţenie şi ordine spre disperarea celorlalţi membri ai familiei. 

Simte şi impune nevoia spaţiului personal, distanţă faţă de celălalt în comunicare sau activitate.

Este bine să nu râzi de el. Dacă simte că îl consideri „ciudat” se închide complet şi nu va mai comunică deloc.

Este profund în ce face şi afirmă, de aceea ia tot ce i se spune exact aşa cum i se spune. Răspunde exact la întrebarea pusă. Nu presupune că va răspunde la ce doreşti să afli dacă nu pui întrebarea corectă.

Puncte forte vs. Puncte slabe 

Alocă mult timp studiului, detaliilor, începe o activitate când consideră că are planul făcut, lucrează încet, corect, depune mult efort pentru a obţine rezultatul scontat, este perseverent, nu acceptă compromisuri şi nu îi plac schimbările.

Prevede fiecare lucru, dezvoltă mental variantele posibile, vrea să ştie dinainte cum se vor desfăşura evenimentele cu lux de amănunte, pentru a nu fi luat prin surprindere de nimic. Este o fire gânditoare, prevăzătoare şi perfecţionistă. Îşi concentrează îngrijorările asupra sănătăţii şi face o dramă la fiecare „durere”. 

Are nevoie să fie sigur că nu va fi luat peste picior când discută „problemele” lui cu părinţii, să ştie că este ascultat şi aprobat. Nu îi place să fie întrerupt. Este sensibil la ideea că este diferit şi poate începe să creadă că ceva nu este în regulă cu el.

Are nevoie de linişte pentru a se retrage şi a se reculege. Este adesea cufundat în gândurile lui până la stări depresive datorită dezamăgirilor care pot să apară în urmă neobţinerii perfecţiunii aşa cum o vede el. Perfectionismul ajunge să-l înnebunească şi pe el însuşi. Se concentrează pe sarcinile de îndeplinit şi exersează cu răbdare până ies cum îşi doreşte. Te poţi baza pe el dacă ai de făcut ceva anume şi ai un termen limită. 

Are tendinţa de a dezvolta ataşamente de lungă durată. Îşi face greu prieteni, dar aceştia pot să se bazeze pe loialitatea şi ajutorul lui oricând. Ai răbdare să ajungi să-i cunoşti inima şi vei fi uimit de sensibilitatea ce o ascunde.

Lumea are nevoie de melancolici pentru puterea lor de perseverenţă, plăcerea şi nevoia de analiză, simţul detaliului, compasiunea pentru cei aflaţi în suferinţă. Sunt oameni pe care te poţi baza dacă se implică într-o activitate.

Slăbiciuni care pot fi modelate prin educaţie:

 - se deprimă uşor;

 - are nevoie de mult timp pentru a se pregăti şi acordă prea mult interes detaliilor;

 - poate fi perceput că plictisitor;

 - ţine minte lucruri negative şi este suspicios;

 - se teme să facă greşeli;

 - are aşteptarea ca toţi să se ridice la nivelul standardelor impuse de el (puţini reuşesc);

 - perfecţionismul este dus la extrem, poate deveni o obsesie.

www.problemele-copilului-meu.ro