Copilul cu temperament sangvinic este vioi, bine dispus, vorbăreţ. Îi place să aibă companie, să se dea în spectacol, să fie centrul atenţiei, să atragă laude. Se întristează şi plânge dacă simte că nu-i acorzi suficientă atenţie.
Copilul foarte mic îşi divulgă acest temperament prin veselie accentuată, dar şi prin plânsete prelungite când nu e luat în braţe, când simte că nu este personajul principal, când nu poate atrage interesul celorlalţi.
Mai târziu se ţine după adult din camera în camera şi nu acceptă să fie lăsat singur. Cere să fie ascultat şi privit direct în ochi. “Nu acum! Mai târziu!” poate crea multă nefericire în sufletul lui.
Cum se manifestă un sangvinic
Sangvinicul are nevoie să fie apreciat şi aprobat pentru tot ce face. Critica şi ignorarea o consideră nedreaptă deoarece ştie că este simpatic şi nu vede niciodată nimic greşit.
Vrea să fie acceptat aşa cum este, urăşte să fie comparat pentru că nu înţelege felul de a fi al celorlalte persoane şi în plus nu este interesat decât de propria persoană. Se adaptează cu uşurinţa, socializarea pentru el nu este o problemă.
Are un farmec special şi poate obţine de la părinţi favoruri pe care alţi copii nu le-ar obţine. Va încerca să verifice sub diferite forme dacă “nu” spus de părinţi poate fi tradus şi prin “mai cere o dată”.
Iubeşte cadourile şi surprizele, face remarci spontane fără să se întrebe dacă jigneşte sau umileşte.
Adoră hainele de la cea mai fragedă vârsta şi poate să devină obsedat de cum arată. Iubeşte culorile vii şi ultimele tendinţe în moda. Aşa se asigură că atrage atenţia pe care o caută mereu. Hainele reprezintă o distracţie pentru sangvinic şi uneori face combinaţii nebuneşti. Dacă este lăsat de copil scad şansele să mai simtă această nevoie la maturitate.
Afecţiunea faţă de sangvinic trebuie demonstrată prin atingeri fizice, mângâieri, săruturi, îmbrăţişări, timp alocat. Părinţii îşi asumă un risc neglijând copilul sangvinic. Dacă nu se simte iubit, caută în exteriorul familiei persoana sau grupul care să-l facă să se simtă iubit.
Puncte forte vs. Puncte slabe
În general vorbeşte fără să gândească. Adoră să fie centrul atenţiei, monopolizează orice discuţie, povesteşte cu şarm şi cu o mulţime de amănunte fără să se întrebe dacă auditoriul lui “mai poate”.
Întrerupe pe alţii când vorbesc şi este convins că ajută, că el spune mai bine, că ceea ce spune el este mai interesant. Multe dintre poveşti sunt rodul imaginaţiei lui. Are o creativitate neobişnuită şi neobosită. Din orice poate face o poveste incitantă.
Transformă fiecare situaţie într-o aventură, umple ziua de acţiune şi entuziasm. Nu este foarte hotărât să muncească, o face dacă poate să dea muncii o tentă distractivă. Preferă să găsească pe alţii dispuşi să muncească pentru el şi are abilitatea ca la final să atragă laudele asupra lui.
Sangvinicul este foarte distrat şi emoţional. Răstoarnă, varsă, strică, uită, întârzie, deşi nu are intenţii rele. Atenţia lui este dispersată şi nu este foarte grijuliu. Urăşte să fie constrâns.
Nu reţine numele persoanelor, dar reţine culorile şi amănuntele haioase.
Pe sangvinic nu prea poţi să te bazezi, să ai încredere că face ce spune, că termină la timp, că va fi punctual. Este superficial în prietenii, fiind foarte preocupat de propria persoana şi de strălucirea ei în faţa unor noi admiratori.
Apreciază lucrurile după cât de bine îl fac să se simtă şi nu după cost. De fapt nici nu-i place să-i aminteşti costul distracţiei. Cu toate acestea părinţii ar trebui să se ocupe de responsabilizarea lor din punct de vedere financiar. Sangvinicul nu ţine niciodată evidenţe contabile.
Lumea are nevoie de sangvinici pentru veselia şi bucuria pe care sunt în stare să o împrăştie în jurul lor, pentru creativitate, optimism şi spontaneitate, pentru că pot să convingă şi să ofere inspiraţie. Într-un grup în care se află un sangvinic „distracţia” este asigurată.
Slăbiciuni care pot fi modelate prin educaţie:
- lipsit de organizare, neserios în realizarea sarcinilor, nu duce lucrurile la bun sfârşit, se sustrage de la muncă, nu preţuieşte timpul;
- exagerează, este prea credul şi naiv;
- emotiv şi hipersensibil la părerea altora despre el (mai ales dacă e critică);
- uituc, superficial, nepunctual, bun la găsit scuze;
- vorbeşte neîncetat, cu voce tare, gesticulează, atrage atenţia asupra lui prin orice mijloc.