Printează articolul
Trimite e-mail
ø imagini
ø fişiere videoTemperamentul face parte din zestrea genetică și este evident din primele zile de viață. El nu poate fi ales și nici schimbat, dar poate fi „şlefuit” prin educaţie.
Pentru a realiza acest lucru este nevoie să cunoaştem modul de manifestare al fiecărui temperament.
Copilul cu temperament coleric ştie de cum se naşte că va prelua controlul. Din faşă este plin de energie, precoce și în acelaşi timp îndărătnic și pretenţios. Încearcă din prima clipă să se impună, să facă ce vrea și când vrea. Doarme puțin, forţează limitele, este arţăgos și face crize de furie.
Îi manipulează pe cei din jur, este foarte activ și mereu în mişcare. Are mare încredere în forţele lui proprii, este îndrăzneţ și pasionat de ceea ce face.
Este nevoie de diplomaţie în educarea unui coleric. Dacă acasă este obligat să se supună, poate o va face, dar va răbufni în altă parte: la grădiniță, la școală, în parc, în societate. Trebuie să-i înţelegi nevoia de control și în acelaşi timp să ai grijă să nu te controleze și pe ține până să-ți dai seama.
Cum se manifestă un coleric
Colericul vede totul după principiul „eşti cu mine sau eşti împotriva mea”. E de preferat să fii de partea lui, să nu te simtă adversar.
Iubeşte regulile mai ales dacă sunt stabilite de el. Are chiar convingerea că este datoria lui să stabilească reguli iar ceilalţi ar trebui să fie recunoscători că sunt direcţionaţi.
Îi place să testeze limitele și să ştie până unde poate întinde coarda. Mintea lui este mereu în acţiune. Taxează fiecare moment de slăbiciune și trece la atac pentru a prelua controlul indiferent unde se află. Se distrează oricând poate controla o situaţie, îi exasperează pe părinţi și răneşte sentimentele celor din jur.
Refuză de obicei să-și asume consecinţele faptelor lui. Încearcă să păcălească părinții și să scape. În ceea ce priveşte manierele, părinții trebuie să depună un efort suplimentar pentru a vedea câteva rezultate. Imperativul (poruncă) este formă preferată de adresare: „Dă-mi... fă-mi... pleacă...” nu sunt însoţite aproape niciodată de „Te rog...ai putea...te deranjează...”. Adoră să te ia prin surprindere și să nu îţi dea satisfacţie.
Colericul are vise mari și este convins că le îndeplineşte. Dacă nu este temperat, poate să domine prietenii și chiar adulţii cu care are contact. Poate deveni încrezut și arogant.
Puncte forțe vs. Puncte slabe
Copilul coleric este orientat spre scop și iubeşte munca (cea aleasă de el). Este concentrat pe ce face, responsabil și determinat să obţină rezultate. Dacă vrei ca un lucru să fie făcut, încredinţează-l unui coleric.
Colericul nu este perfecţionist, însă urmăreşte că lucrurile să fie bine făcute. Nu simte nevoia să analizeze, se aruncă imediat în acţiune. El nu se îngrijorează de nimic. Ştie că întotdeauna există o soluţie. Îi plac provocările și sarcinile dificile. Dacă este ocupat cu ceva util se simte bine, dacă nu, poate deveni campionul trăznăilor.
Are o voință fără margini și impune părerea lui considerând-o cea mai bună, fără intenţia să consulte și alte păreri. De multe ori tonul este aspru și tăios: „Aşa și acum” ar fi cuvintele care l-ar caracteriza. Îi place să aibă ultimul cuvânt. Acestea sunt motive pentru care nu este foarte iubit de cei din jur.
Adoră competiţia și îi place să fie învingătorul. Dacă simte că nu poate să câştige preferă să nu joace. Trăieşte pentru poziţia de „Cel mai...”. Intră într-o echipă dacă consideră că poate să facă performanță. Are un orgoliu mare și simte nevoia să fie recunoscut și apreciat.
Lumea are nevoie de colerici pentru puterea lor neobosită de muncă, pentru voința și determinarea de a duce la bun sfârşit ceea ce îşi propun indiferent de numărul și dificultatea obstacolelor, pentru conturul lor de lider conducător capabil să ia decizii corecte și rapide, pentru faptul că de cele mai multe ori au dreptate (chiar dacă celorlalţi nu le place să recunoască acest lucru). Este competent, răzbătător, responsabil, are un potenţial deosebit și are încredere în el.
Slăbiciuni care pot fi modelate prin educaţie:
