Printează articolul
Trimite e-mail
ø imagini
ø fişiere videoPersonalitatea unui copil se formează, se dezvoltă şi se şlefuieşte continuu. Acest proces este influenţat de la cele mai fragede vârste prin reacţii, vorbe, gesturi, permisiuni şi interdicţii, încurajări, afecţiune, frustrări etc.
O constantă a personalităţii este temperamentul cu care ne naştem. Mai devreme sau mai târziu părinţii îşi dau seama că nu toţi copiii se comportă la fel. Ceea ce învăţăm din propriile greşeli cu un copil nu este obligatoriu să se potrivească la cel de-al doilea.
Temperamentul este evident din primele zile de viaţă. Nu-l putem alege nici pe al nostru, nici pe al copiilor noştri şi nu-l putem schimba. Tot ce putem face este să-l cunoaştem şi să îl acceptăm, să îl influenţăm luând cele mai bune decizii educaţionale care să aibă rezonanţă în ceea ce acceptă copilul în mod natural, pentru a-l orienta pe drumul dezvoltării sale.
Fiecare temperament are puncte forte şi slăbiciuni, nimeni nu este perfect. Fiecare este unic şi se poate realiza în viaţă axându-se pe ce are el mai bun.
Înţelegând trăsăturile fiecărui temperament descoperim motivele pentru care un copil se poartă într-un anumit fel şi modul cel mai eficient în care putem să reacţionăm ca părinţi.
Celelalte componente care definesc personalitatea sunt dinamice. În conturarea identităţii, formarea intereselor, dezvoltarea aptitudinilor şi talentelor, definirea idealurilor, modelarea caracterului, familia are un rol foarte important alături de ceilalţi factori educaţionali.
Cuvântul "caracter" are sensuri foarte diferite. Îl găsim ca sinonim al personalităţii, ca semn distinctiv care dă fiecărei persoane un stil propriu, ca analiză a manifestărilor.
Auzim adesea în jurul nostru: "Are un caracter frumos/urât", "Ce fel de caracter are?". În astfel de discuţii oamenii nu se referă la sensul psihologic al cuvântului. Caracterul apare ca un ansamblu al modurilor de a simţi şi de a acţiona care se manifestă prin conduită, atitudine şi comportament. El reprezintă un mod sintetic de a exprima trăsăturile pozitive sau negative de caracter dominante, capacitatea de interrelaţionare şi calităţile morale ale persoanei.
Oamenii aplică "eticheta" de caracter bun sau caracter rău cu destulă uşurinţă, uneori după prima vedere şi de cele mai multe ori situaţional în funcţie de anumite reacţii ale persoanei.
Caracterul este o carte de vizită nescrisă, o amprentă în adâncul fiinţei care arată cine eşti. Este o prezentare fără cuvinte care se exprimă prin felul cum reacţionezi, cum vorbeşti, cum te îmbraci, cum te comporţi în diferite locuri şi situaţii, cum îţi alegi prietenii. Dacă eşti o persoană de încredere sau nu, dacă eşti punctual sau întârzii mereu, dacă eşti certăreţ sau paşnic, dacă priveşti lucrurile la suprafaţă sau în adâncul lor, totul, absolut totul dă informaţii şi despre caracter.
Caracterul nu se naşte o dată cu persoana, asemenea temperamentului. El se formează prin dragostea şi grija părinţilor alături de ceilalţi factori educaţionali. Comenius spunea: "Omul trebuie format ca să devină om."
Bianca Zus
