Clasa I, temele acasă şi părinţii

Temele acasă sunt un subiect de veşnică actualitate. Ele sunt privite diferit de cadrele didactice, de părinţi şi de copii.

Temele începutului de clasă întâi au menirea de a-l învăţa cu această noţiune, de a dezvolta treptat responsabilitatea, de a exersa musculatura mâinii, de a-l obişnui cu orientarea în pagină şi mai puţin de a fixa cunoştinţe. În primele luni copilul le percepe ca un joc frumos. Acestea sunt de obicei scurte, solicită lucruri pe care copilul ştie să le facă şi desene care îi fac plăcere.

Este bine şi util pentru copil dacă poţi să-i aloci un timp special la debutul lui şcolar.

Faţă de perioada anterioară, şcoala cere mai multă implicare personală şi responsabilitate. Ele se formează treptat, iar unii copii nu dispun de suficientă conştiinciozitate si determinare ca să-şi respecte programul.

Prezenţa unui părinte îl ajută să fructifice timpul, să-l organizeze şi să-l împartă pentru a fi suficient pentru toate activităţile.

Este bine ca temele să ocupe aceeaşi perioadă orară în fiecare zi. Opţiunile timpului liber pot varia în funcţie de programul şi obiceiurile familiei, de necesităţile temporare şi de dorinţa şi pasiunile copilului.

Deprinderea de a învăţa se formează şi ea în timp. Copiii trebuie ajutaţi să înţeleagă cum se învaţă. De obicei ei reduc temele la tema scrisă, ignorând învăţarea.

La abecedar se deschide pagina la care s-a lucrat în clasă. Să presupunem că suntem la începutul clasei I. Dacă nu ştii ce face învăţătoarea pe o pagină de abecedar, întreab-o. Discută mult, urmăreşte pronunţia şi formarea corectă a propoziţiilor, povesteşte imagini, numără cuvinte, silabe, sunete, le sortează după diferite criterii, solicită imaginaţia copiilor şi creează permanent situaţii de comunicare.

La matematică fiecare pagină aduce noţiuni noi care trebuie repetate. Apar lucruri care trebuie reţinute.

Copilul trebuie încurajat să-şi rezolve singur sarcinile. Îl supraveghezi dacă eşti cu el, îi răspunzi la întrebări, dar nu-i stai în spate. Va dezvolta sentimentul că nu poate dacă tu nu eşti acasă.

Dacă copilul îşi face singur temele cât timp nu eşti acasă, fă-ţi un obicei să le verifici. Copilul simte astfel că îi este apreciată munca şi observă că este verificat. Corectarea lor în lipsa copilului este inutilă.

Laudă şi încurajează! Această atitudine îţi va fi răsplătită cu dorinţa copilului de a fi în continuare la nivelul aşteptărilor tale (atenţie, acestea să fie normale, nu abuzive).

Greşelile pe care le poţi sesiza nu trebuie sancţionate dur şi radical de tipul “Niciodată nu eşti atent / Chiar nu pot să te las singur deloc / Nu ştii nimic / Faci numai greşeli … etc.” Aceste abordări anihilează încrederea copilului şi dorinţa lui de afirmare.

Mai potrivită ar fi abordarea constructivă “Hai să revedem acest rezultat / Ce-ar fi să facem acest calcul din nou / Reciteşte acest cuvânt / etc.” O formă amuzantă poate ajuta copilul să-şi descopere singur greşeala şi să şi-o corecteze.

Părintele nu trebuie sa facă teme ci trebuie să formeze copilului sentimentul că se poate baza pe el atunci când are nevoie.

www.problemele-copilului-meu.ro