Acomodarea copilului la grădiniţă

Unii copii se simt bine din prima clipă, se integrează, se joacă şi sunt bucuroşi de compania celorlalţi copii. Alţii, cei mai mulţi, au nevoie de o perioadă de câteva zile sau câteva săptămâni să se acomodeze.

Există şi un număr mic de copii pentru care grădiniţa rămâne un “chin” mult timp.

Acomodarea ţine de mai mulţi factori: de vârstă, de felul de a fi (temperament), de timiditate, de obişnuirea cu persoanele străine, de acceptarea despărţirii de părinţi, de condiţiile grădiniţei, de colectivul de copii şi educatoare etc.

Unii copii plâng sau sunt abătuţi întreaga zi, alţii doar până încep o activitate şi dispare părintele din raza lor de vedere.

Indiferent în ce categorie se află copilul tău, grădiniţa este un bun necesar. Este important să-l ajuţi să se adapteze cât mai repede şi mai uşor.

Sunt atât părinţi cât şi cadre didactice care iau în considerare o activitate de acomodare lentă în care copilul să stea în grădiniţă o oră, apoi două şi să crească progresiv programul. O alternativă ar fi să stabileşti un program (chiar dacă scurt) astfel încât copilul să treacă prin aceeaşi schemă orară pentru a se orienta în timp. El va înţelege repede că după un anumit moment al zilei (gustarea, masa de prânz etc.) se va întâlni cu mama şi va merge acasă.

În general părinţii au emoţii mai mari decât copiii şi se bucură mai mult de noua etapă. Indiferent ce simţi, ce crezi, nu discuta de faţă cu copilul temerile şi părerile tale care ar putea genera frică în sufletul şi imaginaţia copilului tău: “Oare cum va fi?”, ”Cine va avea grijă de el toata ziua?”, ”Va mânca?”, ”Va accepta să doarmă?” etc.

Vorbeşte-i tot timpul cu încredere şi încântare. Dacă afişezi o atitudine încrezătoare copilul o va prelua, va simţi siguranţă. Poţi să găseşti tot felul de “poveşti” frumoase, să foloseşti curiozitatea copilului, să “munceşti” pentru convingerea lui dincolo de verdicte ca “Trebuie să mergi la grădiniţă!”, “Nu avem ce face!” etc.

Salută-l de fiecare dată la despărţire (nu este bine să dispari fără să te vadă), chiar dacă plânge. Zâmbeşte şi fii sigură pe tine. Poţi apela la un salut personalizat care să devină un cod al vostru.

Creează un ritual din pregătirea pentru următoarea zi la care să implici şi copilul. Hainele şi “bagajul” fiecărui membru pentru o nouă zi de grădiniţă /şcoală /serviciu îi vor arata că există un program pe care îl respectă mama, tata, el şi fraţii (unde este cazul).

În perioada de adaptare este necesar să-i acorzi mai multă atenţie acasă, să petreci timp cu el, să creezi mici recompense prin vizionarea unui desen animat preferat, printr-o plimbare etc. Are nevoie să şi audă, nu doar să simtă afecţiunea ta: “Am venit să te iau cât am putut de repede. Mi-a fost dor de tine şi abia aştept să-mi spui…”, “Abia am aşteptat să ne întâlnim…”etc. Aceste cuvinte îi vor înlătura teama că este abandonat, pedepsit, că nu-l mai iubeşti şi alte astfel de frici care se pot naşte în mintea lui, lucruri la care tu nici nu te gândeşti.

Este posibil ca după câteva zile sau după primul week-end să încerce să te impresioneze. Este bine să găseşti forţa de a-i transmite pe înţelesul lui că grădiniţa este o activitate foarte serioasă, nu o opţiune.

Copilul trebuie să simtă permanent în atitudinea ta încredere, încurajare şi apreciere pentru noua lui activitate.

Bianca Zus

www.problemele-copilului-meu.ro