Formarea şi evoluţia caracterului

Copilul este studiat în special din unghiul aptitudinilor intelectuale. Suntem preocupaţi de fidelitatea memoriei, de bogaţia reprezentărilor, de menţinerea atenţiei, de dezvoltarea vocabularului, de calităţile gândirii etc.

Ar fi bine să analizăm finalitatea şi să observam că nu întotdeauna copiii cei mai dotaţi intelectual sunt cei care obţin cele mai bune rezultate.

Alături de inteligenţă un rol foarte important îl au trăsăturile pozitive de caracter, tenacitatea, adaptarea, spiritul de iniţiativă, atitudinea faţă de sine, de ceilalţi şi faţă de muncă, ambiţia, motivaţia, idealurile etc. Sentimentul de inferioritate, nesiguranţa, atitudinea de retragere sau de revendicare, gelozia, lenea, minciuna, prefăcătoria pot fi uşor influenţate de educaţie.

Caracterul copilului se organizează treptat în primii ani de viaţă şi se stabilizează după pubertate fiind influenţat de temperamentul înnăscut, de mediu şi de educaţia primită în familie şi în afara ei. El nu este prezent la naştere, nu se creează ci se formează.

Caracterul sugarului începe să se organizeze începând cu perioadele de agitaţie. Urmează reacţiile de atitudine, apoi cele de prestanţă. În jurul vârstei de 3 ani se remarcă o perioadă de opoziţie manifestată prin încăpăţânare, respingere şi capriciu. Perioada şcolara accelerează socializarea prin relaţii interpersonale. La pubertate caracterul devine din nou instabil, finalizându-se în adolescenţă cu afirmarea de sine.

Aptitudinile intelectuale si atitudinile se dezvoltă mai târziu. Cunoaşterea caracterului de timpuriu permite educaţiei să-l influenţeze profitând de perioada în care atitudinile nu sunt încă fixate.

Sunt copii care trebuie tot timpul stimulaţi, alţii trebuie susţinuţi şi ajutaţi sau disciplinaţi, în timp ce alţii au iniţiativă şi determinare în ceea ce fac. Cele mai bune indicii le primim din manifestările spontane în diferite situaţii sau activităţi, deoarece caracterul este o realitate complexă care în general rezistă la analiză.

Fiecare caracter are nevoie de o educaţie potrivită lui. Aceeaşi metodă dă rezultate diferite pe copii diferiţi. Este bine să se ţină cont de temperamentul fiecăruia deoarece temperamentul este baza organică a caracterului.

Un copil coleric, activ, cu reacţii rapide, ridică probleme total diferite de cele ale flegmaticului liniştit, înţelegător, supus. Un melancolic ordonat, perseverent, perfecţionist are cu totul alte nevoi educative decât un sangvinic vesel, distrat, sociabil.

Evoluţia comportamentului poate fi benefică sau poate perturba relaţiile copilului cu anturajul său, cu mediul, influenţând direct adaptarea.

Trăsăturile de caracter nu apar la întâmplare ci sunt corelate între ele determinând tipuri de caracter. Cunoscând posibilităţile şi dificultăţile copilului, aptitudinile înnăscute şi cele dobândite, se poate interveni pentru a-l ajuta să se dezvolte la nivelul potenţialului lui.

Bianca Zus

www.problemele-copilului-meu.ro