Numele profesorului Constantin Mărgineanu se identifică cu cel al Școlii Gimnaziale Nr. 9 „Ion Creangă”, din municipiul Suceava, al cărei director a fost aproape 30 de ani. De câțiva ani este pensionar, după ce și-a îndeplinit obiectivul de a activa 50 de ani în învățământ.
Pasionat de teatru, a încercat să devină actor și a dat examen la IATC (actuala Universitate Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „Ion Luca Caragiale”, din București), unde era o concurență acerbă – 100 de candidați pe fiecare dintre cele 10 locuri destinate băieților. Nu a intrat, așa că a ajuns să studieze filologia, deși, după cum ne-a spus: „Problema era că nici prin cap nu-mi trecea să devin profesor”.
A început ca profesor de țară, la Soloneț, unde nu a stat prea mult, preferând să meargă în armată. De ce? Veți putea afla urmărind podcastul „Interviurile Monitorul”, de unde veți afla și traseul profesional pe care l-a parcurs până să ajungă la Școala Generală Nr. 9, pe atunci, în 1994, când i s-a propus să preia „construcția” acestei unități de învățământ. Foarte interesantă este povestea care a dus la atribuirea numelui de „Ion Creangă” acestei unități de învățământ, o poveste care îl include pe regretatul Dinu Patriciu, o retrocedare cu cântec, o benzinărie și o promisiune onorată.
Tot din podcastul „Interviurile Monitorul”, pe care îl puteți viziona pe site-ul „Monitorului de Suceava”, dar și pe canalul de YouTube și pe pagina de Facebook ale ziarului nostru, puteți afla care a fost cea mai mare problemă a liceanului Constantin Mărgineanu, de ce i-a cerut directorul de la școala unde a fost repartizat să vină a doua zi în haine mai rele, ce l-a determinat să intre în politică și ce era teatrul de amatori „Matei Millo”, din Suceava, la care activat timp de 17 ani.
Tot din acest podcast mai puteți afla ce ar transmite Constantin Mărgineanu actualei generații de profesori, care sunt oamenii care i-au marcat toată cariera și care este cea mai mare durere a vieții sale, durere nealinată nici astăzi.