Printează articolul
Trimite e-mail
ø fişiere video
La Biblioteca Bucovinei „I.G. Sbiera”, într-un cadru literar festiv, au fost elogiate două personalități bucovinene: Octavia Lupu Morariu și Eugen Dimitriu. Evenimentul s-a desfășurat vineri, 4 aprilie 2025.
Că a fost o acțiune culturală importantă a demonstrat-o și publicul numeros, care a avut prilejul să afle de la scriitoarea Doina Cernica, de la Maria Olar, președinta Fundației Culturale „Leca Morariu”, și de la dr. Alis Niculică lucruri noi, interesante despre Octavia Lupu Morariu și Eugen Dimitriu.
În debutul acțiunii, moderatorul, dr. Gheorghe-Gabriel Cărăbuș, directorul Bibliotecii Bucovinei „I.G. Sbiera”, a îndemnat publicul să păstreze un moment de reculegere pentru cele două personalități bucovinene.
Apoi, auditorii au fost răsfățați cu două momente muzicale deosebite, prezentate la pian de elevi de la Colegiul de Artă „Ciprian Porumbescu” Suceava, coordonați de prof. Adriana Iftimiu. Este vorba de elevul Flavius Cramer, din clasa a XI-a, care a interpretat „Hora detrunchiaților” de Ciprian Porumbescu, și elevul Bogdan Țâmpău, din clasa a XI-a, care a cântat la pian „O sară la stână” de Ciprian Porumbescu.
- „O personalitate puternică, temperamentală, o persoană severă, foarte exigentă și cu foarte mult tact pedagogic”
Cu muzică de Ciprian Porumbescu. Așa a început comemorarea Octaviei Lupu Morariu (profesoară de muzică/pian), la 33 de ani de la despărțire. Prima care a vorbit despre soția lui Leca Morariu („cunoscut eminescolog, creator de reviste, profesor universitar cernăuțean, director de teatru etc.”) a fost scriitoarea Doina Cernica, care a apreciat efortul deosebit și neîntrerupt făcut de Maria Olar, președinta Fundației Culturale „Leca Morariu”, care „valorifică moştenirea cărturarului bucovinean Leca Morariu şi a soţiei sale, soprana şi eminenta profesoară de muzică Octavia Lupu Morariu”), dar și al dr. Alis Niculică („cercetător de elită”), care a reușit să scoată la lumină Jurnalul Octaviei Lupu Morariu și alte volume, demonstrând că „personalitățile Bucovinei de odinioară, ale Bucovinei întregi, continuă să intereseze și generația tânără, din care face parte și Alis Niculică”.
Doina Cernica a mai adăugat că Leca Morariu a văzut în tânăra Octavia o artistă, o personalitate a muzicii în Bucovina. „Noi o cunoaștem pe Octavia Lupu Morariu ca o personalitate puternică, o personalitate temperamentală, ca profesoară – o persoană severă, foarte exigentă și cu foarte mult tact pedagogic, dar și o persoană sensibilă”, a completat Doina Cernica.
- Colaborare între Octavia Morariu și Eugen Dimitriu
Președinta Fundației Culturale „Leca Morariu”,Maria Olar, a mărturisit că în timpul momentului muzical susținut de elevii Colegiului de Artă Suceava a simțit că este chiar o comemorare pe măsura Octaviei Morariu. „M-am văzut la Râmnicu Vâlcea..., Octavia interpretând aceste piese la pian și Leca Morariu aplaudând-o și lăcrimând, probabil. Deci, muzica ne duce cu sufletul către oameni care au îndrăgit muzica, care au interpretat muzică, au susținut concerte, s-au ocupat de creațiile lui Ciprian Porumbescu, așa cum au făcut-o Leca și Octavia Morariu”, a spus Maria Olar.
Pentru că tot vineri a fost lansat și volumul „Țara de după gratii” de Eugen Dimitriu, carte îngrijită de dr. Alis Niculică (cuvânt introductiv și note de Alis Niculică, Editura Accent Print Suceava, 2025), Maria Olar a ținut să explice și care este legătura între Octavia Morariu („o profesoară exigentă, dar iubită de copii, un bun pedagog. Rămân mărturie importante contribuții ale sale la viața culturală bucovineană”), de la care plecare s-au împlinit 33 de ani, și Eugen Dimitriu (un remarcabil om de cultură și fost deținut politic) care a plecat la Ceruri acum 5 ani (1 iulie 2020, la vârsta de 97 de ani).
„În Jurnalul Octaviei am găsit scris undeva că pe 1 ianuarie 1984 ei se întâlnesc în cimitirul Pacea, la mormântului lui Leca Morariu (se cunoșteau din 1975, de la muzeu, unde ea era profesoară de pian), și Octavia spune că... <o fi un semn bun>. Din acel moment, începe o colaborare cu Eugen Dimitriu, care, în 1985, împreună cu Petru Froicu, o vizitează în fiecare duminică și se ocupă de corespondența către Leca Morariu, pe care o ordonează. O parte din corespondență o dosește de frica Securității. Am descoperit-o noi, între timp, și urmează să o publicăm, așa cum își dorea Eugen Dimitriu, dar o spunea mai mult șoptit”, a relatat Maria Olar.
Aceasta a mai subliniat că fără cercetătorul Alis Niculică, de la Biblioteca Bucovinei, Fundația Culturală „Leca Morariu” nu ar fi putut publica cărți despre această familie, jurnale, corespondență etc., dar nici despre Eugen Dimitriu (publicist, scriitor, traducător, muzeograf și cercetător). Demersul publicării cărților a fost susținut de Maria Olar, dar realizarea acestora i se datorează dr. Alis Niculică.
- „O femeie care dimineața putea să fie la desfăcat porumbul, iar seara să urce pe scenă, ca solistă, la un concert al Armoniei”
Un portret foarte frumos, elocvent al Octaviei Lupu Morariu a fost prezentat în fața publicului de Alis Niculică, cea care a cercetat sute de pagini îngălbenite, ore în șir, dar a meritat. „Lucrând la Jurnalul Octaviei Morariu am descoperit un om extraordinar. Însemnările aproape zilnice din anii 1929-1932, când Octavia avea vârsta de 26-29 de ani, dezvăluie o femeie abia intrată în viață, veselă, plină de umor, harnică, ce știa a face totul în gospodărie, de la gătit și lucru de mână, până la cultivat pământul și crescut animale, o femeie care dimineața putea să fie la desfăcat porumbul, iar seara să urce pe scenă, ca solistă, la un concert al Armoniei. Îi plăcea, de fapt le plăcea Octaviei și lui Leca Morariu să aibă mereu casa plină de oameni dragi, de muzică, de veselie. De multe ori mergeau în vizite, în timpul zilei, la prieteni și apoi îi chemau ei seara la ei, la masă”, spune Alis Niculică.
- Un lanț de evenimente fericite
Cercetătoarea Alis Niculică a vorbit și despre tânărul Eugen Dimitriu: „Octavia Lupu Morariu avea, în 1944, la al doilea refugiu, 41 de ani. În același timp, un tinerel de numai 21 de ani din Fălticeni ajunge, împreună cu mama sa, la Arad, acolo unde fuseseră trimiși locuitorii din Fălticeni evacuați de armata roșie. La cei 21 de ani ai săi, Eugen Dimitriu trecuse prin multe, mult prea multe: primul refugiu, cel din 1940, îl prinsese la bunica sa din Basarabia. A scăpat cu mari emoții, fugind pe o bicicletă la câțiva km în fața trupelor sovietice, apoi alăturându-se unei companii românești în retragere”. Dacă veți citi cartea „Țara de după gratii” veți descoperi mult mai multe date despre cărturarul bucovinean.
Întâlnirea de vineri, de la Biblioteca Bucovinei, se datorează unui lanț de evenimente fericite, spune Alis Niculică. „Întâlnirea noastră de azi nu ar mai fi avut loc, iar manuscrisele ultimelor cărți ale lui Eugen Dimitriu ar fi fost, sunt convinsă, definitiv pierdute, dacă Octavia Lupu Morariu ar fi rămas la Râmnicu Vâlcea, dacă doamna Maria Olar nu ar fi decis să dea ore de pian fiicei sale, Monica, dacă Octavia Lupu Morariu nu ar fi încredințat întreaga moștenire a Morărenilor familiei Ion și Maria Olar, doi oameni deosebiți care, prin tot ceea ce au făcut pentru semenii lor, vii sau morți, și-au construit palate în lumea de dincolo”.
