Suveranist de ocazie, fripturist de profesie şi trădător la răspântie

După ce a respirat timp de 24 de ore aerul fetid din arestul Inspectoratului Județean de Poliție Suceava, unde a fost depus, cu mâinile încătușate, guralivul Ștefan Alexandru Băișanu a intrat într-o stare totală de silențio stampa. O perioadă de vreo 4 ani, nimeni nu i-a mai văzut chipul, la televizor făcând predicții ca Petrache Lupu de la Maglavit, cum se ițea, când purta insignă de parlamentar. A dispărut ca un duh rău, atât din presa scrisă, cât și de pe undele hertziene ale radioului. Părea împăcat cu gândul că poate trăi în anonimat, din jobul pe care îl avea la universitatea suceveană ”Ștefan cel Mare”.

De bună seamă, nu a dus o viață liniștită după ce nu a mai deținut o funcție de demnitate publică, fiind obligat să îşi tocească pingelele prin sălile tribunalului, la parchet și la poliție, unde era citat în calitate de suspect sau inculpat în mai multe dosare penale. Cu timpul, Ștefan Alexandru Băișanu a reușit să iasă oricum din vâltoarea apelor tulburi în care a fost prins. Unul dintre partenerii săi de afaceri, Cornel Lefter, a decedat și astfel nu a mai avut cine susţine cu probe acuzațiile ce i se aduceau, în procesul penal în care erau implicați cei doi. Conjuncturile favorabile din anul 2024, an electoral, au trezit în mintea neguroasă a personajului despre care vorbim demonii bătrâni ai coțcăriilor bazate pe înșelăciune, trădare, lipsă de onoare, vicii amprentate adânc în ADN-ul său. Și ce putea fi mai de valoare, decât o funcție de deputat în parlamentul României!

Pe listele partidelor cu priză la electorat, PSD, PNL, AUR, USR, nu avea nicio șansă să fie înscris, întrucât liderii acestor formațiuni politice îl considerau o persoană non grata, de care e bine să te ferești ca de o boală contagioasă. Nici soluția intrării în campania electorală ca independent nu era o idee fezabilă, șansele de reușită în acest scenariu fiind cvasinule. Până la urmă, cartea câştigătoare s-a dovedit a fi partidul doamnei Diana Șoșoacă, SOS România. Neavând organizații consolidate în teritoriu, acest partiduleț ducea o lipsă acută de oameni cu oarecare notorietate, pe care te puteai baza în alegeri.

Speculând această neașteptată oportunitate, vulpoiul Băișanu și-a ascuțit instinctele de prădător și a început să îi dea târcoale șefei partidului SOS România, Diana Șoșoacă, pe care a înduplecat-o fără prea mult efort să-l înscrie pe locul întâi pe lista de candidați la Camera Deputaților. Odată atinsă această țintă, restul a venit de la sine.

Alegatorii orientați spre SOS România au aplicat ștampila pe buletinul de vot, unde figura semnul electoral al sus-numitei formațiuni politice. Numele lui Ștefan Alexandru Băișanu nu le-a influențat în niciun fel opțiunea, el fiind o câtime neglijabilă, un neica nimeni, cules de pe stradă, fără vechime și activitate în partid. Orice nume figura în locul lui, să zicem Dinu Păturică, era ales.

Cel care a fost totuși preferat, fără niciun merit, a profitat din plin de munca și reputația unei femei de care acum se dezice cu ingratitudine, în stil golănesc. După ce și-a văzut sacii in căruță, la numai două luni de la depunerea jurământului, în hemiciclul Parlamentului, Băișanu și-a prezentat cu nonșalanță demisia din partidul care i-a deschis poarta de intrare în rândul deputaților, împroșcând-și cu invective binefăcătoarea.

Din ”persoana competentă și rezonabilă”, cum mi-o descria într-o discuție purtată înainte de alegeri, doamna Diana Șoșoacă s-a transformat în ”președinte emoțional oarecum dereglat” în fața căreia parlamentarul cu nume de voievozi ”nu acceptă să facă tumbe”.

Bine, meștere, dar, tălică, precum orice român cât de cât informat, cunoșteai că SOS România este cotat în lumea politică și în presă ca un partid extremist, nefrecventabil, al cărui lider exotic avea dese ieșiri nonconformiste, provocatoare, uneori chiar scandaloase, că profera insulte și amenințări la adresa adversarilor politici, că făcea demersuri și declarații publice potrivnice rămânerii României în NATO, că efectua cu regularitate vizite la Ambasada Federației Ruse la Bucureşti, proclamându-se o admiratoare a preşedintelui Vladimir Putin, și aprecia ca fiind just războiul pe care acesta îl poartă în Ucraina, că Diana Șoșoacă îşi exprima deseori, fără nicio reținere, convingerile xenofobe și antisemite, spre consternarea adevăraților naționaliști și suveraniști, din rândul cărora pretinde că face parte.

Tentația de a intra cu orice preț în Parlament a fost adevăratul motiv pentru care așa-zisul profesor de filosofie, nu de cunoştinţe agricole, și-a compromis încă o dată conștiința, dacă o fi având așa ceva, și a intrat cu bună-știință, printr-un gest îndelung premeditat, în mocirla SOS România.

Cu ale cuvinte, a acceptat să se facă prieten cu dracul până trece puntea fără niciun scrupul sau undă de regret. În fond, și mentorul său spiritual, Niccolo Machiavelli, susţinea că ”scopul scuză mijloacele”.

Mai recent, deputatul Ștefan Alexandru Băișanu a început să ”facă tumbe” în fața opiniei publice, și nu a Dianei Șoșoacă, justificând cu tupeu de giambaș ”că a intrat în SOS cu speranța că va putea schimba sau aplana o serie de probleme, care prin vocea președintei Diana Șoșoacă duceau acest partid la limita legalității și normalității. Se vede treaba că nu am reușit...” Hei hombre, amigo, chiar crezi că toţi sucevenii sunt atât de naivi ca să creadă balivernele pe care le scoți pe gură, fără pic de rușine și bun-simț?

Nici Papa de la Roma nu putea să schimbe în timpul celor două luni, cât cuvioșenia ta a făcut parte din grupul parlamentar al SOS România, comportamentul, apucăturile și orientarea politică ale unei femei nărăvașe cum este Diana Șoșoacă. În realitate, ai așteptat să treacă vacanța parlamentară de iarnă, și apoi să dai bir cu fugiții din SOS așa cum fusese gândită întreaga tărășenie de la bun început.

Ca un fante de mahala, Ștefan Alexandru Băișanu a trădat-o pe cea care i-a întins cu bună-credință mâna, contribuind decisiv la intrarea lui în Parlament. Trădătorii, începând cu legendarul Iuda Iscarioteanul, s-au aflat de-a lungul veacurilor sub amenințarea blestemelor, așa cum stă acum, după propriile declaraţii din presă, și deputatul Băișanu împreună cu membrii familiei sale.

Îl sfătuiesc creștinește să ia în serios puterea afuriseniei, căci îi poate aduce cumplite suferințe, ce vor anula complet bucuria și fala de a fi deputat, demnitate dobândită oricum prin mijloace necinstite. Numai după ce îi va cere sincer și spășit iertare doamnei Diana Șoșoacă poate spera la ridicarea anatemei aruncate asupra întregului său neam.

În sfârșit sunt de acord cu promisiunea făcută de Ștefan Alexandru Băișanu că nu va intra deocamdată în alt partid. Statutul de independent îi conferă mai multe avantaje. Poate negocia, în situațiile de criză, cum ar fi moțiunile de cenzură, sau adoptarea unor legi de mare interes pentru partidele aflate la putere sau în opoziție, acordarea votului părții care oferă mai mult, bani sau diverse servicii de trebuință.

Este această modalitate prin care cei avizi de îmbogățire caută să îşi vândă pielea cât mai scump. Aici e clenciul. Deviza domnului deputat Băișanu se regăsește minunat în versurile unei bine cunoscute manele: ”Mi-e prieten și mi-e frate, buzunarul de la spate.” În rest, gargară ieftină: ”opțiuni naționaliste și suveraniste”, ”să faci ceva pentru populația din Bucovina”.

Singurul gest prin care Ștefan Alexandru Băișanu ar putea deveni credibil, spălându-și multe păcate, este demisia neîntârziată din Parlament. Sunt convins că nu o va face, întrucât se ştie: ”câinii nu pleacă niciodată de bună voie de la măcelărie”. Coane Săndel, bagă-ți mințile în cap și nu uita că este odios să muști, otrăvind cu balele tale veninoase mâinile care ți-au semnat biletul de intrare în Parlament. Conștiința, și doar ea, ne diferențiază pe noi, oamenii, de hiene!