Slujbă de pomenire a preotului Ilie Ilisei, la 40 de ani de la trecerea în veșnicie

Într-o atmosferă de profundă reculegere și evlavie, joi, 13 februarie 2025, la Biserica cu hramul „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” din Fălticenii Vechi, a avut loc slujba de pomenire a părintelui Ilie Ilisei, la împlinirea a 40 de ani de la trecerea sa în veșnicie. Evenimentul a reunit numeroși credincioși, clerici și personalități ale vieții culturale, care au dorit să aducă un omagiu celui care și-a dedicat viața slujirii Bisericii și comunității fălticenene.

Slujba de pomenire a fost oficiată de Preasfințitul Timotei Prahoveanul, episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, alături de părintele protopop Adrian Dulgheriu și un sobor de preoți din Protopopiatul Fălticeni. Momentul liturgic a fost marcat de rugăciuni de pomenire și evocări emoționante ale personalității părintelui Ilisei, un om al credinței, al jertfei și al dăruirii pentru aproapele său.

Printre cei prezenți s-au numărat și prieteni ai scriitorului Grigore Ilisei, fiul părintelui Ilie Ilisei, care a evocat figura părintelui său cu emoție și recunoștință. Participanții au rememorat momente din viața și activitatea acestuia, evidențiind rolul său de reper spiritual pentru comunitatea fălticeneană.

Preotul Ilie Ilisei – o viață dedicată slujirii și credinței

Născut la 4 februarie 1914, în satul Pâraie, comuna Mălini, într-o familie profund atașată tradiției ortodoxe, părintele Ilie Ilisei a urmat studiile teologice la Facultatea de Teologie din Cernăuți, una dintre cele mai prestigioase instituții de învățământ teologic din perioada interbelică. Aceste studii i-au format nu doar cultura teologică, ci și caracterul de slujitor devotat al Bisericii.

Primele etape ale misiunii sale preoțești s-au derulat în mai multe parohii din Moldova, printre care Avântu (județul Iași), Văleni, Poiana Mărului, Lămășeni, Mănăstioara, Jacota (toate din județul Suceava) și, în cele din urmă, Fălticenii Vechi. În fiecare dintre aceste locuri, părintele Ilisei s-a remarcat printr-o profundă dedicare față de credincioși și printr-o grijă deosebită pentru lăcașurile de cult pe care le-a restaurat și întreținut.

Într-o perioadă marcată de mari încercări pentru Biserica Ortodoxă Română, mai ales după instaurarea regimului comunist, părintele Ilie Ilisei a continuat să slujească neobosit, înfruntând dificultăți și provocări cu răbdare și credință. Din 1955, când a fost numit preot la Parohia Fălticenii Vechi, și-a asumat responsabilitatea de a reface biserica ajunsă într-o stare avansată de degradare. Prin eforturi considerabile, împreună cu enoriașii săi, a reușit să redea lăcașului de cult frumusețea și demnitatea cuvenite.

Personalitatea sa sobră, caracterizată prin rigoare și seriozitate, l-a făcut respectat și iubit de comunitate. Slujbele sale atrăgeau un număr impresionant de credincioși, iar parohia sa a devenit una dintre cele mai numeroase din oraș. Oamenii veneau nu doar pentru a participa la Sfânta Liturghie, ci și pentru a primi un cuvânt de învățătură sau un sfat de la părintele Ilisei, cunoscut pentru înțelepciunea și bunătatea sa.

„Viața sa a fost un adevărat testament al credinței și devotamentului față de Biserică”

Evenimentul de comemorare a fost nu doar un prilej de reculegere, ci și de reafirmare a valorilor pe care părintele Ilisei le-a lăsat moștenire. În semn de omagiu, Ziarul Lumina a publicat un articol intitulat „Preotul Ilie Ilisei, slujitor harnic în Via Domnului. Reconstituiri târzii, după 40 de ani”, semnat de Preasfințitul Timotei Prahoveanul. Acest articol evidențiază atât parcursul său preoțesc, cât și calitățile sale umane și pastorale.

„Viața sa a fost un adevărat testament al credinței și devotamentului față de Biserică, dar și al rezistenței în fața încercărilor, fie că vorbim de greutățile personale, inevitabile fiecărui om, fie că amintim de asprimea vremurilor. A slujit în perioada tulbure de după anul 1947, când Biserica Ortodoxă Română s‑a confruntat cu grele provocări.

Dacă ar fi să consemnăm principalele calități ale neobositului preot, trebuie să ne oprim, mai întâi, asupra unui aspect deosebit de important și rar întâlnit, cel al hărniciei, neavând odihnă în întreaga sa lucrare misionară și administrativă. Râvna sa pentru Casa Domnului, manifestată mai ales prin vocația de ctitor și bun chivernisitor, rămâne pildă grăitoare în bisericile unde a păstorit, la Poiana Mărului, Fălticenii Vechi mai apoi, dar și în celelalte locuri unde Dumnezeu a rânduit să slujească, împlinind îndemnul Ecclesiastului: <Tot ceea ce mâna ta prinde să săvârșească, fă cu hotărâre...> (Ecclesiatul 9, 10) ”, după cum precizează Preasfințitul Timotei Prahoveanul, episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor,  în articolul publicat pe 13 februarie 2025 în Ziarul Lumina.

Moștenirea spirituală a părintelui Ilie Ilisei

Cei care l-au cunoscut îl descriu ca pe un model de hărnicie, dăruire și statornicie în slujirea credinței. A fost un om care și-a închinat întreaga existență Bisericii și aproapelui său, un exemplu de preot devotat, care a știut să îmbine cu pricepere rolul de păstor sufletesc cu cel de gospodar al Casei Domnului.

La finalul slujbei de pomenire, cei prezenți au aprins lumânări și s-au rugat pentru odihna sufletului părintelui Ilie Ilisei, mulțumind pentru moștenirea spirituală pe care a lăsat-o în urmă. Pentru comunitatea fălticeneană, amintirea sa rămâne vie, iar biserica în care a slujit rămâne un simbol al devotamentului său neclintit față de credință.

Astfel, la patru decenii de la plecarea sa din această lume, părintele Ilie Ilisei continuă să fie un reper de lumină și credință pentru toți cei care i-au cunoscut viața și faptele. Slujba de pomenire a reafirmat importanța sa în istoria spirituală a locului și a demonstrat, încă o dată, că exemplul său de jertfă și slujire rămâne neuitat.