Elita academică americană studiază asiduu „drumul soarelui” de la Pătrăuți

Doi cercetători de la universități de prestigiu, Alice Sullivan, de la Tufts, și Vladimir Ivanovici, de la Universitatea din Viena, cu asistența preotului Gabriel Herea din Suceava, lucrează la construirea unui model 3D a Bisericii „Sfânta Cruce” din Pătrăuți, care să reconstituie, cu tehnica de acum, construcția realizată în urmă cu 538 de ani, în 1487, în vremea domnitorului Ștefan cel Mare.

Motivul îl reprezintă proiecțiile solare a căror prezență a început să fie studiată de fostul custode al bisericii, preotul dr. Gabriel Herea, și continuată de alte instituții de cercetare din țară și străinătate: Institutul de Fizică Atomică Măgurele, Societatea Română pentru Astronomie Culturală, Universitatea de Vest Timișoara, Freie University Berlin, Universitatea din Viena,  Yale, Princeton, Harvard, Chicago University, Tufts University Boston. 

Primele rezultate ale cercetătorilor americani au fost comunicate public la sfârșitul anului trecut, în cadrul unei conferințe online a Institutului de Muzică Sacră, în colaborare cu departamentul de Istoria Artei de la Universitatea Yale, organizată de profesorii Robert S. Nelson, Robert Lehman și Vasileios Marinis, avându-i ca invitați pe cercetătorii Vladimir Ivanovici, de la universitatea din Viena, Alice Isabella Sullivan, de Universitatea Tufts din Boston, și Maria Alessia Rossi, de la Universitatea Princeton, specialiști în producția artistică a Europei de Est și din zona est-mediteraneeană din perioada medievală.

În cadrul conferinței, Vladimir Ivanovicia evidențiat că„lumina asociată cu divinul” a fost recunoscută încă din Antichitate ca „vehicul al teofaniei”, iar în Antichitatea târzie și în Evul Mediu lumina a fost folosită „pentru a indica sfințenia unei persoane, obiect sau spațiu”.

„În special spațiile religioase au permis o orchestrare atentă a efectelor de lumină, atât naturale, cât și artificiale, pe diverse suprafețe și decoruri spațiale”, a afirmat cercetătorul.

Pentru exemplificare a prezentat palatul lui Teodoric din Ravenna (sec. al VII-lea), Biserica San Miniato din Florența (1207), Catedrala din Pisa (1118), biserica Sf. Ecaterina din Sinai, Chora, Athos Katholikon, sanctuare din Spania și Novgorod și a apreciat că până în secolul al XVII-lea clădirile cu destinație religioasă „au fost concepute în legătură cu mișcarea luminii soarelui pentru a o direcționa în moduri semnificative în interior”, în sensul că numărul, amplasamentul și dimensiunea ferestrelor și diferite dispozitive de iluminat „au fost folosite pentru a sublinia caracterul sacral al diferitelor spații, imagini și obiecte din biserici”, iar textura materialelor „a influențat modul în care lumina provenită de la lămpi și lumânări este reflectată în ferestre și în spațiu”.

De asemenea, potrivit profesorului, lumina a fost folosită pentru a atrage atenția asupra anumitor imagini și personaje în timpul Liturghiei. „Studiind condițiile de iluminare obținem o înțelegere mai holistică a structurii spațiilor sacre și a spectacolelor rituale puse în scenă în interior. Vedem o preferință pentru razele fine ale soarelui îndreptate cu precizie către locuri importante în momente relevante”, a subliniat Vladimir Ivanovici.

• Biserica din Pătrăuți are caracteristici care atestă utilizarea calculelor

Ca strategii de folosire a luminii solare pentru accentuarea sacrului, cercetătorul a menționat orientarea clădirii spre punctul în care soarele răsare sau apune, ce face ca, la o anumită dată (ziua la care este sărbătorit sfântul căreia îi este dedicată biserica), în biserică să fie cea mai puternică lumină solară la ora slujbei de dimineață; a doua strategie a fost de a calcula înălțimea clădirii și deschiderile ei astfel încât în anumite momente razele solare să fie captate și direcționate asupra motivelor iconografice și a obiectelor rituale sau în contextul sărbătorii.

O a treia strategie, a precizat Vladimir Ivanovici, este documentată pentru prima dată la Biserica „Sfânta Cruce” de la Pătrăuți, și a devenit „studiu de caz”.

Această strategie folosește mișcarea soarelui pe cer și progresul ulterior al razelor solare în interiorul bisericii „pentru a conecta în mod simbolic două sau mai multe elemente în structura arhitecturală”. Inițial cercetătorii au crezut că zidarii au apelat la primele două metode pentru a stabili orientarea bisericii și apoi, în decurs de un an, au urmărit unde cade lumina, dar ulterior au descoperit manuscrise și obiecte care arată că aveau cunoștințele necesare „pentru a calcula în prealabil atât orientarea axei principale a bisericii, cât și unde ar cădea razele proiectate de ferestre”.

„Astfel, studiul luminii ne aduce în atenție nu numai integrarea diverselor fațete fixe și efemere ale experiențelor puse în scenă în spațiile medievale, dar uneori ne permite să facem inginerie inversă a procesului de proiectare. Biserica din Pătrăuți, în special, are caracteristici care atestă utilizarea calculelor. Chiar înainte de începerea procesului de construcție ei au decis locația anumitor scene și faptul că acestea trebuie subliniate prin razele solare la date specifice. Din cauza acestui fapt, Pătrăuți ar marca o piatră de hotar în înțelegerea procesului de construire a bisericilor medievale și în special a celor bizantine, a căror proiectare a construcției și a decorării au fost doar presupuse”, a punctat omul de știință.

În opinia sa, amplasarea Moldovei la intersecția tradiției grecești și a celei slave, între lumea latino-catolică de la nord și vest, slavii ortodocși și tătarii musulmani la est și Bizanț la sud, prezența coloniilor de genovezi de la Marea Neagră și rutele comerciale care traversau principatul către și dinspre Baltică „au extins și mai mult expunerea Moldovei la oameni, cunoștințe și stiluri, din care o parte au fost integrate în arhitectura și arta sa religioasă”.

Biserica de la Pătrăuți, inițial catolicon (biserica principală) a Mănăstirii Pătrăuți,  este prima construită în stil moldovenesc, dezvoltat mai ales în perioada domnitorului Ștefan cel Mare, rămasă până astăzi cu arhitectura originală și programul iconografic aproape complet. Într-o amplă expunere, Vladimir Ivanovici a făcut o prezentare a domnitorului Ștefan cel Mare și a principalelor evenimente care i-au marcat domnia, din perspectivă militară și a construcției de biserici, precum și a Bisericii „Sfânta Cruce” de la Pătrăuți.

• Efectele „imperiale” ale luminii

Rezultatul integrării elementelor gotice bizantine și central-europene cu decorul pictat și efectele luminii a fost „imperial”, consideră cercetătorul, la fel ca titlul pe care l-a preluat Ștefan cel Mare prin căsătoria cu prințesa Maria Paleologu din Mangop.

„Felul în care elementele tradițiilor au fost integrate în designul bisericii reiese pe deplin atunci când luăm în considerare natura efectelor de lumină documentate în interiorul spațiului, care necesită o coordonare atentă a construirii deschiderilor de spațiu și decorațiuni cu mișcarea soarelui pe cer de-a lungul zilei și anului și, de asemenea, cu caracterul sărbătorilor specifice și conținutul liturghiilor oficiate”, arată cercetătorul.

Astfel, la 14 septembrie, sărbătoarea hramului bisericii, la apus lumina încadrează perfect altarul. „Acest efect nu a fost greu de calculat pentru arhitectul lui Ștefan cel Mare, deoarece din cauza erorii acumulate de calendarul iulian până la acel moment, de 9 zile, 14 septembrie se suprapunea cu echinocțiul de toamnă din 1487. Solstițiile și echinocțiul au fost datele pentru care, de-a lungul Evului Mediu, calea soarelui putea fi calculată cel mai ușor. Constructorii puteau determina nu numai orientarea, ci și poziția și unghiul soarelui în orice zi și oră, puteau stabili cu ușurință axa principală a bisericii și o puteau ajusta pentru zilele de înainte și după cele patru evenimente cosmice ale solstițiilor și echinocțiilor. Dedicarea Pătrăuțiului Sfintei Cruci reflectă ambițiile imperiale ale lui Ștefan cel Mare. Atât bizantinii, cât și conducătorii medievali occidentali s-au asociat cu Sfânta Cruce și Împăratul Constantin. Această reapariție a lui Constantin în programul iconografic al bisericii întărește și mai mult acest punct, deoarece fondatorul Noii Rome este prezentat de patru ori în programul mural, de trei ori cu crucea și o dată cu Ștefan cel Mare”, a explicat Ivanovici.

Cercetătorul crede că la Pătrăuți localnicii au văzut prima proiecție solară la slujba de seară de dinaintea sărbătorii, când lumina cade pe pictura care îl arată pe Hristos coborând în iad, ca lumină în întuneric, care semnifică Învierea (Anastasis). La acel moment lumina înaintează din interior spre altar.

• „Drumul luminii”

„Drumul luminii”, interacțiunea luminii solare cu pictura murală, care urmează povestea vieții lui Hristos, de la Naștere la moarte și Înviere, a fost descris de cercetătoarea Alice Isabella Sullivan.

„Programul mural” include „Judecata de Apoi”, care ocupă întreaga fațadă de vest; icoana sfinților Constantin și Elena, pe peretele din jurul intrării principale; icoana lui Hristos Pantocrator (atotputernic) în cupolă, cu Cartea Evangheliei deschisă la Ioan 8:12 citând „Eu sunt lumina lumii, cel care mă urmează pe mine nu umblă în întuneric, ci va avea lumina luminii”. „Există referiri la lumină deja de la intrarea în biserică”, a evidențiat Alice Sullivan.

Alte secțiuni semnificative iconografic sunt picturi murale ale unor sfinți mucenici și cuvioase; procesiunea Sfinților soldați sau Cavalcada Sfintei Cruci, o scenă non-biblică cu împăratul Constantin și Arhanghelul Mihail conducând o cavalcadă formată din 16 sfinți călare, reprezentați ca sfinți militari. Ei călăresc spre o cruce mare de pe cer, aflată în fața lor, o pictură murală „unică în iconografia medievală și bizantină”, aflată pe peretele vestic al pronaosului, deasupra intrării principale în biserică.

Naosul a fost împodobit cu scene din ciclul Patimilor și imagini ale sfinților și martirilor, o pictură votivă a ctitorului Ștefan cel Mare și a familiei sale și o icoană a Sfinților Constantin și Elena. Cupola nu mai păstrează detaliile pictate, dar cercetătorii speră să poată reconstitui imaginile, pe baza celor din alte monumente din perioada ștefaniană (Voroneț și Moldovița).

În altar sunt imagini ale sfinților ierarhi, scene din Cina cea de Taină, Împărtășirea apostolilor și Spălarea picioarelor. Imaginea principală din absidă este pierdută, dar Alice Sullivan crede că a fost probabil „o Theotokos (n.r. Născătoare de Dumnezeu) monumentală cu un copil Hristos printre îngeri”.

„Pe parcursul anului, lumina soarelui a adus elemente ale picturilor murale din această biserică în momente și moduri care au fost relevante din punct de vedere liturgic și politic, indicând designul și caracterul lor intenționat. De exemplu, deasupra naosului, profetul Isaia este arătat având în mâna sa dreaptă un sul deschis pe care este scris textul din Psalmul 112,3: <De la răsăritul soarelui până la apus, lăudaţi numele Domnului!>. Textul se citește în cea mai lungă zi a anului, la solstițiul de vară. Prima rază de soare care a intrat în biserică în jurul orei 5:35 dimineața încadrează figura profetului. Același mod de încadrare a fost observat și în baptisteria din Parma, care a fost terminată în 1270. Figura lui Iisus în scena Botezului este încadrată așa cum vedem aici, în perioada Paștelui. În ambele cazuri, scenele sunt în părțile superioare ale domurilor și sunt foarte mici. A fost necesară o mare precizie în proiectarea lor și, de asemenea, în execuție”, a apreciat prof. Sullivan.

• Ștefan cel Mare și-a luat și numele de Ioan

Un alt exemplu este icoana Sfântului Auxențiu, pictată lângă iconostas, care este luminată de o rază de soare în ziua sărbătorii sale din 13 decembrie, ziua solstițiul de iarnă din 1487. Aici lumina nu se concentrează doar pe nișa unde este pictat bustul sfântului, ci se extinde spre zona unde este restul corpului.

Relevant este cum cade lumina la Pătrăuți și pe 24 iunie, ziua sărbătorii Sfântului Ioan Botezătorul. Pe tot parcursul conferinței, cercetătorii americani s-au referit la voievodul Ștefan cel Mare ca la „Ioan Ștefan”, iar explicația vine din faptul mai puțin cunoscut publicului larg din România, că în acea perioadă domnitorii Moldovei și ai Țării Românești erau „unși regali” cu preluarea numelui Ioan. Acel „Io, Ștefan voievod” nu semnifică „eu, Ștefan...”, ci „Ioan Ștefan...”.

În ziua Sfântului al cărui nume l-a purtat Ștefan cel Mare, o rază de soare este folosită pentru a face un alt fel de declarație vizuală și teologică. Lumina vine de la domul abrupt de deasupra naosului ale cărei ferestre înguste sunt atent poziționate și orientate în direcțiile cardinale între orele 11.00 și 11.40. La ora la care liturghia euharistică a fost celebrată în mod obișnuit, soarele coboară aproape vertical prin fereastra de sud și trimite raza pe scena coborârii lui Hristos în iad, descrisă pe peretele de nord al naosului.

Raza de soare subliniază vizual trei detalii cheie: mai întâi se oprește pe chipul lui Adam, subliniindu-i privirea plină de speranță, apoi călătorește către mâinile unite ale lui Adam și Hristos, „momentul în care omul și Dumnezeu se întâlnesc din nou și umanitatea este primită înapoi în cer”, după care raza devine mai subțire și mai precisă, concentrându-se pe mâna stângă a lui Hristos care ține Scriptura, anunțând a doua sa venire, pentru ca apoi raza să dispară cu totul.

„Mișcarea a echivalat cu un discurs vizual pe care preotul l-ar fi îmbogățit cu considerații teologice posibil legate de statul Moldova, ca o mică țară creștină care rezistă presiunii imense a forțelor vecine, în special a otomanilor. Deoarece creștinii răsăriteni așteptau ca a doua venire să aibă loc în anul 7000 conform calendarului bizantin, care corespundea anului 1492, la scurt timp după terminarea picturilor murale în această biserică, efectul ar fi consolidat rezistența moldavă și ar fi întărit promisiunea întoarcerii lui Hristos”, apreciază prof. Sullivan.

Ea crede că „efectul de lumină final” este pentru „lumea care va rezista după 1492” și se referă la proiecția luminii în ziua de 24 iunie, ziua sărbătorii Sf. Ioan, pe peretele opus picturii care arată Anastasis. Pe zidul de sud, Ștefan cel Mare este înfățișat împreună cu familia sa, într-un tablou votiv în care este prezentat ținând modelul bisericii din Pătrăuți.

„Ștefan îi este prezentat lui Hristos prin rolul de mijlocitor al lui Constantin, iar Constantin este prezent aici în parte pentru că biserica este închinată Sfintei Cruci. În alte contexte, avem dimineața devreme o rază de soare intrând în biserică prin singura fereastră din absidă, care cade la baza picturii votive sub imaginea patronului și apoi coboară pe podea și se îndreaptă spre masa altarului în puțin peste 3 ore. Putem urmări această cale impresionantă, în care lumina ajunge în cele din urmă și se sprijină pe masa altarului, nu în centru, care aparține lui Hristos, ci în lateral”, a explicat Alice Sullivan.

• Implicațiile politice ale aliniamentelor solare de la Pătrăuți

Astfel, arată cercetătoarea, de ziua onomastică a ctitorului bisericii „aceeași lumină care a încarnat prezența lui Hristos și a diverșilor sfinți în interiorul aceluiași spațiu a subliniat caracterul consacrat al domnitorului și urmașilor săi reprezentați împreună cu el în pictura votivă. Pentru ca acest efect de lumină să fie posibil, fereastra din aplicații a fost plasată în mod deliberat în afara axei și i se oferă încă un profil ușor diferit”. Studiile au demonstrat că fereastra a fost de la început poziționată astfel, ceea ce arată că „efectul făcea parte din planificarea inițială a bisericii, iar arhitectul discutase cu patronul și probabil consilierul său despre natura scenei, data și efectele de lumină anticipate; toate merg mână în mână, necesitatea de a avea acest efect și cel pe care l-am văzut, care se întâmplă pe 14 septembrie după-amiaza și poate profilul peisajului spre est, unde un deal jos se ridică, l-au forțat pe arhitect să aleagă o anumită poziție și formă a ferestrei principale de est a bisericii”.

Prof. Sullivan consideră că fenomenul aliniamentelor solare la Pătrăuți are și implicații politice, în sublinierea unei protecții divine asupra domnitorului și întărirea credinței Moldovei „pentru a continua să reziste otomanilor și altor amenințări”.

Cercetătoarea a subliniat, de asemenea, rolul preotului Herea în inițierea documentării cu fotografii și înregistrări video a fenomenului luminii și a declarat că „îi continuăm munca printr-o analiză sistematică care implică mai multe axe de cercetare pe care căutăm mai întâi să identificăm și actualizăm informații despre alte utilizări ale luminii solare în bisericile antice târzii și medievale pentru a plasa Pătrăuți în context și, de asemenea, pentru a identifica legătura cu diferite tradiții locale de construcție”.

Un volum despre lumina naturală în bisericile medievale a fost deja publicat, acum echipa de cercetători lucrează la crearea unui model digital al bisericii de la Pătrăuți și face simulări care integrează aspecte precum schimbarea poziției soarelui de-a lungul secolelor, modificări ale calendarului liturgic și ale profilului peisajului înconjurător.

„Am construit modelul dintr-o scanare laser a interiorului care oferă dimensiunile și înclinațiile precise ale deschiderilor care direcționează lumina soarelui, pentru a verifica implicațiile acestor efecte și pentru a căuta existența altora începând cu sărbătorile principale și cele relevante la nivel local”, a afirmat Alice Sullivan.

• Pătrăuți, model pentru studiul spațiilor sacre în perioada medievală

Modelul va permite și integrarea altor aspecte relevante, precum mobilierul liturgic pierdut sau alterat și materialele originale, precum și luarea în considerare a relațiilor dintre texturile ușoare și scenele cromatice reprezentate; dintre fumul de tămâie, efectul dispozitivelor de iluminat artificial și fațetele dinamice, cum ar fi mișcarea persoanei prin spațiile bisericii. „Datorită stării sale excelente de prezentare, abundenței de date contemporane și efectelor de lumină care leagă decorarea spațiului de ritual, biserica din Pătrăuți încurajează reconstrucția ciclurilor experiențelor zilnice și anuale unice, deoarece poziția soarelui pe cer de-a lungul anului a dezvăluit aspecte în schimbare ale interiorului. Cercetările noastre vor produce astfel un model de analiză a ciclurilor similare care caracterizează bisericile medievale și vom putea cerceta nu numai bisericile ulterioare construite în stil moldovenesc, ci și alte aspecte ale siturilor religioase din întreaga Europă de Est în perioada postbizantină, precum și alte tradiții. Pentru aceasta, reconstrucția digitală a bisericii este esențială.

Sperăm că analiza bisericii, care urmează să fie încheiată în curând, va marca o piatră de hotar în înțelegerea spațiilor religioase creștine de-a lungul anului liturgic, servind în același timp drept model pentru studiul integrat al fațetelor fixe și efemere, în special a luminii naturale și artificiale în proiectarea și utilizarea spațiilor sacre. Utilizarea instrumentelor digitale ne permite, de asemenea, să testăm și să recuperăm efecte care altfel ar rămâne pierdute”, a spus Alice Sullivan.

Robert S. Nelson a apreciat prelegerile celor doi cercetători drept „bogate și fascinante” pentru că au arătat „o zonă puțin cunoscută a lumii medievale, principatul Moldova”. Întrebările participanților la această conferință online au arătat interesul și atenția de care s-a bucurat conferința, fiind foarte aplicate la ceea ce s-a prezentat. Una dintre întrebări a vizat potențialul efect al proiecțiilor luminoase asupra credincioșilor. Vladimir Ivanovici a explicat că, în opinia sa, în biserică ar fi existat la acea vreme o „relicvă a Adevăratei Cruci”, ceea ce ar fi atras un număr mare de credincioși. „Încercăm să identificăm nivelurile simbolice ale experienței oferite în interior, să luăm în considerare și modul în care se combină cu nivelul de înțelegere al credincioșilor. În ceea ce privește interacțiunea cu efectele de lumină, este important mai ales cu efectele de lumină care sunt documentate la nivelul podelei, cu care împărțeau același spațiu. Să ne imaginăm că oamenii s-au mutat pentru a face loc diaconului sau preotului în timpul diferitelor mișcări liturgice exact când razele soarelui devin mai vizibile și ei cred că în acțiunea de a se înghesui deoarece spațiul este destul de mic fac loc pentru lumină și ar avea sentimentul că împărtășesc acest spațiu cu o prezență imaterială, dar vizibilă a Divinului. Cred că această confirmare o căuta Ștefan, din cauza contextului politic, că Dumnezeu este acolo cu ei, îi sprijină în credința lor și sprijină rezistența lor față de otomani”, a spus Vladimir Ivanovici. De asemenea, soldații sfinți reprezentați în pictură ar fi putut fi un simbol pentru soldații care îl însoțeau în lupte.

Cercetătorul a mai spus căPătrăuți este un caz „atât tipic, cât și special” pentru că va permite extinderea studiului artei medievale, „oferă un model despre cum am putea continua să studiem spațiile sacre și secvențele de construcție”. La rândul său, Alice Sullivan a afirmat că Pătrăuți „subliniază cât de interesantă ar putea fi producția artistică și arhitecturală din Europa de Est”, relativ puțin cunoscută „din cauza accesului limitat la această regiune, atât fizic, cât și ideologic, pentru o mare parte a secolului al XX-lea”.