Printează articolul
Trimite e-mail
ø fişiere video
Un copil care a avut grave probleme de sănătate după o manevră greșită în timp ce i s-a făcut o injecție la vârsta de un an și trei luni de zile are toate șansele de a fi adolescent la finalizarea procesului deschis de părinții săi față de un medic pediatru din Suceava, în baza unor concluzii trase chiar de procurorii care au cercetat cazul.
Concluzia tristă nu este deloc o glumă având în vedere că incidentul s-a petrecut în 2019, iar în debut de 2025 procesul a început mai mult teoretic decât practic.
Cazul de mai jos este un exemplu cât se poate de clar despre cum se mișcă instanțele din România, în acest caz la procesele civile, dar se întâmplă adesea și la procesele din penal.
De multe ori părțile vătămate renunță la a mai avea vreo pretenție, fiind descurajate total de lentoarea proceselor, fără a mai vorbi de cazurile și mai triste, când cei care au deschis procese au și murit și procesele nu s-au mai terminat.
Primul termen al procesului, la un an și jumătate după ce familia a început acțiunea
Acest caz este unul absolut halucinant pentru că deși familia a deschis acțiunea în instanță în iulie 2023, primul termen al procesului a avut loc abia pe 5 decembrie 2024. Așadar, la un an și jumătate de la deschiderea acțiunii.
La primul termen din 5 decembrie 2014, judecătorul nu a făcut decât să amâne cauza, pentru administrarea probelor propuse tocmai până pe.... 10 aprilie 2025.
Așadar, cum am mai spus, procesul a început mai mult teoretic decât practic.
Procurorii au constatat că micuțul a rămas cu pareză după o injecție făcută de pediatru, dar au închis dosarul
Deși în acest articol nu vorbim despre vinovății sau nevinovății, ci despre lentoarea unui proces, acest caz este unul deosebit și pentru că părinții nu au deschis procesul bazându-se doar pe acuzații, ci chiar pe datele de anchetă ale procurorilor.
Inițial, cazul a fost analizat sub aspect penal.
Procurorii Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava au constatat că un micuț a rămas cu pareză după o injecție făcută de pediatru, dar au închis dosarul.
Dosarul a fost clasat doar pe motivul că părinții au depus plângerea penală tardiv.
Nervii părinților au fost fierți timp de doi ani și jumătate, după care procurorul a închis ancheta, constatând o tardivitate a depunerii plângerii.
O injecție cu un medicament care urma să-i oprească copilului senzația de vomă
Pe 27 iulie 2019, Sasha Mihai B., atunci în vârstă de un an și trei luni, a fost dus de părinți la cabinetul medicului primar pediatru Rodica Maria Onica. Micuțul avea o răceală puternică, cu roșu în gât. Marea problemă a fost că băiețelul vomita și nu reținea medicația, astfel că febra de peste 39 de grade persista. Atunci, pediatrul a decis administrarea unei injecții cu metoclopramid, care este un antivomitiv.
În timpul injecției, copilul a fost ținut de mamă la piept, i s-a făcut injecția, a plâns foarte tare, iar la aproximativ o oră părinții au observat că băiatul nu mai mișcă piciorul drept.
”Piciorul era mort, nu avea nici un reflex la el, a fost îngrozitor”, ne-a povestit tatăl începutul coșmarului.
- Acuzațiile părinților, confirmate unanim
Bănuielile părinților au fost confirmate fără excepție de documentele medicale: monopareză membru inferior drept, post injecțională. Până la episodul de la medicul pediatru, copilul a avut, după toate probabilitățile și toate indiciile, o evoluție normală.
”Între aplicarea injecției din 27 iulie 2019 și deficiența funcțională ușoară pe care o prezintă minorul există legătură de cauzalitate. Conform studiilor existente în literatura de specialitate, în cazul injecțiilor intramusculare efectuate în cadranul supero-extern la nivelul mușchiului gluteal, în special la copil (din cauza poziției, a cantității reduse de țesut suport, poate a unei mișcări etc.), există posibilitatea de traumatizare a nervului sciatic”, se arată în concluziile raportului Institutului de Medicină Legală (IML) Iași.
Declarațiile date de medicul pediatru acuzat
Deficiența funcțională ”ușoară” nu este chiar atât de ușoară, copilul fiind încadrat la „Handicap cu deficiență funcțională medie, corespunzător gradului III de invaliditate”.
Printre altele, specialiștii au răspuns, la solicitarea anchetatorilor, că injecția intramusculară în regiunea fesieră nu este recomandată la copii de 1-2 ani, care au musculatura slab dezvoltată, reacții necontrolate etc.
Un copil atât de mic, care nu poate înțelege necesitatea de a nu se mișca, trebuie imobilizat foarte bine și în condiții speciale.
Nici măcar medicul pediatru vizat de anchetă nu a contestat raportul și nu a avut obiecțiuni.
La data evenimentului nedorit de nimeni, medicul pediatru avea vârsta de 74 de ani.
Medicul a declarat că băiatul a fost adus la cabinet cu febră de peste 39 de grade. Părinții i-au relatat că nu îi scăzuse febra deși primise medicamente antitermice (gen Nurofen). Atunci, pediatrul a decis să îi administrez algocalmin intramuscular.
A doua zi după această injecție, părinții au revenit cu copilul, spunând că acesta nu primește medicația și o vomită. Atunci, a decis să-i administreze injecția cu metoclopramid, pentru a-i stopa starea de vomă.
În momentul efectuării injecției, copilul a fost ținut în brațe de mamă cu fața spre pieptul ei, cu fundul spre doctor, în poziția verticală, cu mama în picioare.
Medicul a relatat că în cei peste 50 de ani de profesie a făcut cel puțin câteva sute de astfel de injecții, fără nici un incident. Nici în cazul acestei injecții aceasta nu a sesizat vreo problemă în momentul în care a făcut-o.
Medicul pediatru a admis că în momentul înțepăturii este probabil ca pacientul să fi făcut o mișcare a fundului, care ar fi putut devia puțin acul, spre interior, spre capătul ramurii laterale a nervului sciatic.
Totuși, în declarația dată la poliție, pediatrul a spus că din punct de vedere profesional nu consideră că a greșit cu nimic, având conștiința împăcată în acest sens.
Aceasta a mai declarat că a fost profund afectată când a aflat de starea copilului post-injecție, o perioadă a încercat să ajute familia, mergând chiar împreună cu părinții la un medic neurolog, după care părinții nu au mai ținut legătura cu ea, făcând ulterior plângerile penale.
Tatăl a depus plângerea în baza unor documente medicale obținute ceva mai târziu
Având în vedere cursul anchetei, ordonanța de clasare a căzut ca un trăsnet.
Procurorii au invocat prevederea din Codul Penal, conform căreia în cazul infracțiunii de vătămare corporală din culpă ”plângerea prealabilă trebuie să fie introdusă în termen de 3 luni de zile din ziua în care persoana vătămată a aflat de săvârșirea faptei sau, când persoana vătămată este un minor, termenul de 3 luni curge de la data când reprezentantul său legal a aflat despre săvârșirea faptei”
Tatăl a declarat în fața anchetatorilor că a aflat cert de existența problemei abia la patru luni de la injecție, când un medic a pus negru pe alb diagnosticul de nerv sciatic afectat în proporție de 50%, și că afecțiunea s-a produs din cauza injecției. Așadar, plecând de la acest termen, plângerea nu a fost tardivă.
Doar că procurorul de caz a calculat termenul de la câteva zile după aplicarea injecției, în baza primelor constatări ale parezei, efectuate la Spitalul Județean Suceava.
Concluzionând, cazul a fost clasat sub aspect penal de procurori, dar, în baza constatărilor de la dosar, părinții au decis să deschidă un proces în civil, în care să solicite despăgubiri pentru trauma suferită de copil și afecțiunea dobândită.
