N-ai economisit... vine Dan!

Lupta pentru supremația mondială se duce pe toate planurile, inclusiv, sau în primul rând, pe cele economic. Aceasta fiind o rubrică dedicată economiei mondiale și evoluției sale, voi căuta să prezint lupta pentru putere din această perspectivă. Competiția economică fără menajamente se desfășoară între cei mai puternici "actori" planetari, respectiv SUA, China, UE și aliații lor. Războaiele din Ucraina, Orientul Mijlociu și Africa (mai puțin mediatizate, dar cu mai multe victime în Congo, Sudan etc.) reprezintă și o extensie a confruntării pentru resurse, piețe, tehnologie etc., care a cuprins planeta. Se practică mai multe forme de război comercial cu efecte diferite, în majoritatea cazurilor de natură să distorsioneze piața liberă și circuitul normal de valori. Cei care recurg la măsuri economice extreme justifică atitudinea prin dorința de a proteja producția proprie, de a penaliza subvențiile mascate ale concurenței (China excelează la acest capitol) sau de a bloca accesul statelor agresive (Rusia, Iran, Coreea de Nord etc.) la tehnologii cu aplicație în industria militară. Dar să vedem unele din manifestările războiului comercial.

Cea mai cunoscută formă de atac economic asupra adversarului este embargoul. Interdicția exportului sau limitarea sa generează nervozitate pe piață și este un motiv de contramăsuri, inclusiv pe plan juridic (plângeri la instituțiile internaționale care urmăresc respectarea normelor de bună practică). Blocarea accesului la resurse a generat, în decursul istoriei, chiar războaie devastatoare (Japonia a atacat în 1941, după ce embargoul asupra petrolului a fost impus). Astăzi asistăm la embargou în livrare de componente de tehnologie de vârf.

Taxe vamale ridicate (vezi mașini electrice) se practică pentru protecția industriei proprii, dar și pentru a anula efectul subvențiilor (practicate la scară largă în China). În practică se mai utilizează "contingentarea" (limitarea cantitativă a exportului sau importului) condiționarea activității de comerț exterior de licența de import-export sau, mai nou, penalizarea unor parteneri care practică pe scară largă furtul intelectual.

Efectele războiului comercial se manifestă pe toate planurile, de la distorsiuni în fluxul de aprovizionare până la blocaje financiar-bancare (Rusia, spre exemplu). Confruntarea economică nu este normală, nu trebuie să fie de lungă durată, dar este în multe cazuri (prea multe) necesară pentru a împiedica statele agresive să-și îmbunătățească capacitățile militare și de agresiune internă sau externă. Regula este ca disensiunile să fie rezolvate sub egida agenției ONU care reglementează și supervizează comerțul mondial (WTO), dar practica "ne omoară"! Din păcate, cele mai afectate națiuni sunt cele slab dezvoltate, mai ales dacă beneficiază și de conducători autocrați.

Un subiect foarte dezbătute acum pe plan mondial este cel legat de "efectul de bumerang" al actelor de penalizare comercială a unor națiuni sau entități economice (firme foarte mari). Și cel care declanșează războiul comercial este afectat. Dar dacă se justifică măsurile îndreptate împotriva unui partener comercial incorect sau împotriva unui stat agresiv? Un subiect de analizat. Poate cu o altă ocazie.

Dan Strutinschi