N-ai economisit... vine Dan!

Mă simt obligat să abordez un subiect de maximă importanță acum, pe care nu-l voi putea prezenta decât în proporție de 10%, dar amânarea discutării lui nu o mai pot face, adică datoriile statelor. Cu toții le simțim la nivel personal, al comunității, și național, prin prisma implicațiilor economice și sociale. Îndatorarea națiunilor este mult accelerată de război (Ucraina, Orient, Africa etc.), de creșterea populației în zonele sărace, de îmbătrânire în cele bogate, de resursele materiale și energetice tot mai limitate, de corupția la nivel de decizie (inclusiv în statele democratice) sau de politicile economice incorecte pe piața mondială (bariere vamale, subvenții mascate, șantaj cu minerale deficitare, semimonopol energetic etc.). Tot ce se prezintă la noi este, din păcate, trunchiat, alarmist și "infectat" de senzaționalismul care domină mass-media.

Această criză a datoriilor afectează atât statele bogate, cu cetățeni miliardari și un nivel de trai bun (SUA, Franţa, Italia, Japonia etc.), cât și națiunile sărace (care au și ele miliardari), dar cu repercusiuni foarte diferite. "Victimele" bogate ale creditorilor pot să-și rostogolească datoriile (refinanțări) fără a fi afectate de piața împrumuturilor (nu le cresc dobânzile pentru că riscul de neplată este infim). Statele sărace cu probleme de achitare a ratelor și dobânzilor sunt însă penalizate cu un cost al creditelor mare, afectat de comisioanele de risc major. Săracii plătesc mai mult pe piața creditelor și, normal, sărăcia se accentuează. Ratingul de țară și nivelul lui în timp este un indicator urmărit de toți pentru că constituie baza calculării dobânzilor.

Datoriile și mai ales modul în care țara debitoare le poate achita au efecte grave în cazul statelor sărace, precum migrația economică (se pierd cei mai calificați cetățeni în primul rând), conflicte interne, confiscarea resurselor în contul datoriilor (China o practică cel mai intens), corupție și în final eșuarea statului (nu în maniera în care herr Klaus vede România). Sunt multe exemple în Africa, America Latină sau Asia de Sud și Centrală, adevăratele "focare" ale instabilității mondiale. Statele bogate, chiar cu datorii ce depășesc PIB-ul anual, nu au probleme pe termen scurt și mediu, dar în viitorul îndepărtat...? Nu fac previziuni alarmiste.

Cine sunt creditorii și beneficiarii profitului din dobânzile aferente creditelor nu este greu de deslușit. Sunt marile bănci internaționale cu acționari de pe întreaga planetă (din SUA în China, trecând prin Europa, Rusia, Japonia, Israel etc.) care, care regulă, au profituri imense Dar pot și falimenta (cu consecințe grave pentru toți depunătorii), cum se întâmplă destul de frecvent (criza din 2007-2010). Nu trebuie să-i plângem, dar trebuie să conștientizăm că sistemul bancar este "sângele" sistemului economic. Fără el nu se poate.

Revenind la criza datoriilor, trebuie spus că situația actuală este mai gravă datorită războiului care generează un ocean de cheltuieli irecuperabile, de restrângerea investițiilor (inclusiv în cazul Chinei) în lumea slab dezvoltată, de migrația "creierelor" spre lumea bogată ce oferă oportunități și de o incertitudine mondială pe plan economic, care blochează dezvoltarea. Viitorul este greu de anticipat pe fondul războiului, inclusiv economic, al concentrării capitalului uman, material și financiar în puține zone și excluderii multor națiuni din zona creșterii economice (asta au vrut adversarii "globalizării"?) și concentrării investițiilor majore în tehnologia nouă (inteligența artificială, mașini electrice, biotehnologie etc.), doar în SUA, China, Japonia, tigri asiatici și parțial Europa.

Se fac prea puține împrumuturi pentru dezvoltarea infrastructurii, sprijinul producției de vârf (UE este un exemplu), iar o bună parte din sumele atrase sunt pentru achitarea datoriilor restante. Nu mai poate continua astfel! Instituțiile financiare (FMI, BM, BIRD, BERD etc.) trebuie să aplice noi reguli și să intervină pe piața împrumuturilor ca foruri de reglementare.

Dan Strutinschi