N-ai economisit... vine Dan!

Vă propun să vă puneți în poziția unor mari conducători ai lumii, doritori de creștere a influenței geopolitice și să optați pentru mai multe alternative ale cuceririi planetei: cucerim teritorii sau piețe, atragem ”creiere” sau supunem națiuni, stăpânim tehnologii sau resursele planetei etc.? Nu este un simplu joc, decât în acest articol! Realitatea asta este dacă o dezbrăcăm de ideologie, acțiuni de promovare, declarații de bune intenții sau alte forme de ascundere (mascare) ai intențiilor. Și așa a fost în decursul istoriei, cu accente diferite în diferite perioade sau zone ale planetei.

Până în secolul XVIII pământul și resursele sale (teren agricol, pășuni, lemn, minerale) constituiau cea mai de preț avere și motivul războaielor de cucerire chiar dacă declarativ se prezentau ca misiuni civilizatoare în lumea barbară, de răspândire a religiei sau de pedepsire a obrăzniciei victimelor de a nu se preda benevol. Inclusiv descoperirea lumii noi avea ca scop final și era finanțată pentru acapararea resurselor de tot felul pe care Europa (dar și China, Rusia) avea nevoie și nu era dispusă să le plătească! Nu mai vorbesc de invaziile barbare din Est, care au început la jumătatea mileniului I și continuă și acum cu invadarea Ucrainei, și care urmăreau exclusiv jaful, înrobirea popoarelor și distrugerea civilizațiilor în folosul unor lideri sângeroși și primitivi (Attila, Ginghis Han, Ivan cel Groaznic, Stalin și, cu voia dumneavoastră ultimul pe listă, Putin)!

Din secolul XVIII asistăm la prima revoluție industrială majoră din istoria modernă, și în ce privește scopurile extinderii dominației celor puternici asistăm la schimbări majore. Pe lângă pământ (teritorii) apare necesitatea de obținere (fără plată, bineînțeles) de resurse minerale (fier, cupru etc.), energetice (cărbune și mari cantități de lemn), noi materii prime și agricole (bumbac, cânepă), dar și mână de lucru ieftină (sclavi). Iar cuceririle și formarea de imperii coloniale aveau ca scop nu civilizarea barbarilor și răspândirea creștinismului, ci accesul total la aceste bogății!

Secolul XX a adus în plus la capitolul motivației extinderii geopolitice controlul resursei energetice care a cucerit planeta, respectiv hidrocarburile (petrol și gaze), dar și goana după minerale neferoase rare (nichel, mangan, cobalt, litiu etc.) sau impunerea puterii financiare (să-i spunem dolarizare) în economiile marii majorități a națiunilor. Productivitatea mult mai mare a creat supraproducție (dar și subconsum în zonele sărace), determinând o competiție acerbă și pentru piețe de desfacere (vezi ofensiva Chinei pe întreg mapamondul). Trebuie spus că epoca cuceririlor teritoriale și a colonialismului a apus (excepție face Rusia, care își menține coloniile din Asia și Caucaz, vrând să se extindă ca în perioada țărilor), dar integrarea noilor state independente în lumea dezvoltată nu a fost un succes decât în rare cazuri!

În prezent, cucerirea lumii a adăugat la arsenalul obligatoriu atragerea geniilor din toate domeniile, investiții imense în domeniile de vârf, atragerea fluxurilor financiare și controlul nonmilitar al rutelor de transport maritim, terestru și aerian. Noile tehnologii au impus și un acces cât mai facil la minerale rare, dar și evitarea de șantaje economice cu ele, ca în energie (OPEC). O lume tot mai complexă înseamnă și luptă pentru dominație pe multiple fronturi. Va fi o nouă ordine mondială! Sper să fie exclusiv pe plan economic și să excludă dictaturile și ”tătucii”! Viitorul va fi al democrației, inclusiv economice, sau va fi neant!

Dan Strutinschi