Compasiunea și beneficiile ei

Toate religiile mari pun accentul pe nevoia de a-i trata pe ceilalți așa cum ne-am dori noi să fim tratați și toate recunosc în același timp că, pentru a face acest lucru în mod constant, este nevoie de exercițiu și de disciplină. Compasiunea ne ajută să dăm sens și rost vieții pe care o trăim și să ajungem la înțelepciune. Pentru a face acest lucru, adoptăm o atitudine bună față de noi și față de ceilalți.

Compasiunea este o calitate esențială pentru a trăi fericit alături de cei din jur și uneori intră în conflict cu alte impulsuri, cum ar fi frica sau reușita, ceea ce face necesară exersarea conștientă a înțelegerii față de noi înșine și față de ceilalți.

Un punct bun de la care să pornești presupune să încetezi cu criticile. Cu toții ne naștem pe acest pământ în condiții pe care nu noi le-am ales, fără să avem prea mult habar despre ce se întâmplă, familia și cei care au grijă de noi fiind aceia care ne îndrumă. Toți trebuie să trăim cu ideea că viața noastră este ceva temporar și că unele suferințe sunt inevitabile, astfel că toate persoanele au cel puțin acest lucru în comun - ceea ce ne ajută să înțelegem că atunci când unii, inclusiv noi înșine, se comportă „rău”, ei fac de obicei ceea ce consideră că este „bine”, în funcție de percepția lor despre lume.

Părinții vorbesc adesea despre plăcerea pe care o simt când văd lumea prin ochii copiilor lor, fiind încântați de micile bucurii ale vieții, de parcă ar fi niște experiențe noi. Dacă ai ocazia, încearcă să observi cum abordează copiii viața: fără să emită judecăți, doar cu deschidere și curiozitate, gata să accepte ceea ce se întâmplă și să învețe să se descurce. Pe măsură ce cresc, ei preiau din judecățile și opiniile celorlalți, până în momentul în care în adolescență ajung să fie măcinați de dorința de a fi ceea ce consideră că ar trebui să fie pentru a se integra în grupul căruia cred că ar vrea să-i aparțină. Își întocmesc o listă cu „ar trebui” care să-i limiteze și după care să se ghideze. În vreme ce unele dintre aceste aspecte sunt necesare pentru a se integra în societate și pentru a deveni un membru cooperant al comunității, majoritatea persoanelor o duc la extrem.

Fiecare „ar trebui” neagă realitatea. Persoanele din viața ta au fost cine au fost, lucrurile pe care le-ai făcut au fost cele pe care le-ai putut realiza în acel moment. Discrepanța dintre ideal și ceea ce se întâmplă cu adevărat distruge încrederea și înlătură bucuriile atât de prețioase din viața de zi cu zi.

Unele persoane sunt luate uneori prin surprindere când află că opiniile și convingerile pe care le au sunt formate în timp și nu reprezintă niște fapte adevărate. Aceste „reguli” pentru viață sunt stabilite de obicei la o vârstă fragedă. Gândește-te la cât de multe ai învățat și prin cât de multe situații ai trecut de când ai fost copil. Nu-i așa că merită să-ți revizuiești părerile din când în când?

Această abordare presupune o autoapreciere. Acceptă că faci tot ce-ți stă în putere și că vei realiza și mai mult când vei putea, recunoaște-ți meritele pentru unele reușite și stabilește-ți niște obiective realiste. Încearcă să-ți privești propria suferință cu ochi blânzi și înțelegători și să-ți dai seama că nu ești singurul care trece prin asta: suferința și greșelile fac parte din viață. Comportă-te cu tine însuți așa cum ai face-o cu un prieten apropiat.

Dacă renunți la critici vei ajunge la faza de acceptare a felului în care sunt de fapt lucrurile, mai degrabă decât a modului cum ai vrea să fie ele. Aceasta este o altă manieră prin care poți să trăiești în prezent, vigilent și conștient. Este o fundație bună pe care să-ți clădești compasiunea.

Când te simți doborât de depresie, pus la pământ de sentimente de vinovăție și de eșec, îți este greu să fii bun cu tine, darămite cu alții. Poate că-ți dorești ca altcineva să fie atent cu persoana ta, poate chiar să te liniștească și să aibă grijă de tine. Dar singura persoană pe care o poți schimba ești tu însuți. Și, datorită noului tău comportament, și cei din jur se vor schimba.

Încearcă să reflectezi la aspectele pozitive care te privesc, chiar dacă poți face asta doar pentru scurt timp. Se poate să te simți mai bine dacă te gândești la o persoană, chiar și la un animal, care te iubește și care îți răspunde cu multă căldură.

Unii oameni preferă să folosească o formulă terapeutică care sună cam așa: „Fie ca eu (ei, voi) să fiu (fie, fiți) în siguranță și lipsit (lipsiți) de suferință. Fie ca eu să fiu atât de fericit și de sănătos pe cât posibil”. Încearcă să spui în minte aceste fraze, gândindu-te la tine, la cei pe care-i iubești, la persoanele pe care le știi, dar de care nu ești atât de apropiat, la toți oamenii din lume.

Dacă ai reușit să pui în practică câteva dintre sfaturile de până acum și simți că începi să ai mai multă compasiune față de tine însuți, caută ceva în jurul tău de care să ai grijă. Poate fi o plantă sau un animal de companie, un prieten care știi că ar aprecia timpul și bunătatea ta sau chiar o cauză pe care să o susții.

Bunătatea este ca o stradă cu două sensuri. Când suntem buni cu alții, avem o stare de bine. Faptul că simțim că avem un sens și un rost atunci când ne creăm legături cu ceilalți ține de firea socială a ființelor umane.

Psiholog Mihai Moisoiu

Tel. 0753937223

www.mihaimoisoiu.ro

E-mail: mmmoisoiu@gmail.com