Progresul economico-social este inevitabil, marșul său susținut de avansul foarte rapid al tehnologiei, răspândirii informației și penetrării sale până în zonele cele mai izolate ale planetei face necesară o abordare modernă și diferită a vieții cotidiene. Perioada în care manipularea primitivă era la nivel de stat totalitar (comunist sau religios!) a apus, rămânând ca relicvă doar în Coreea de Nord, Afganistan sau Iran. Și regimurile nedemocratice au început din anii 70-80 ai secolului trecut să se adapteze sau să dispară (vezi România și țările "surori" din umbra URSS). Lupta dintre socialism (comunism) și lumea liberă (capitalism) a fost câștigată pe plan economic, tehnologic și social prin acordarea libertăților cetățenești (economice, de asociere, politice etc.) de cei din vestul burghez. De ce? Pentru că au promovat Libertatea! Cineva spunea, foarte inspirat, că diviziile sovietice de tancuri au fost învinse de blue jeans și rock'n'roll!
Văzând tendința, urmașul lui Mao în RP China (tovarășul Deng) a declarat, ca nouă politică de stat după catastrofa criminală a Revoluției Culturale, că “trebuie să îi lăsăm să se îmbogățească pe cetățeni”. Această nouă cale de construcție a socialismului cu caracter chinezesc s-a dovedit un succes pe plan economic chiar dacă regimul autoritar a continuat să se manifeste. China a devenit a doua economie a lumii („atelierul planetei”) și are cel mai mare număr de miliardari (apăruți în circa 25 de ani). „Exploatarea maselor proletare” este infinit mai dură decât în economiile capitaliste clasice! Dar această transformare radicală a fost generată de frica de sărăcie generală, care înseamnă, chiar și în state dictatoriale, revolte, criminalitate ridicată, migrație în masă și chiar război civil. În Extremul Orient funcționează, pe moment doar, capitalismul în economie („ai voie de la partid”) și comunismul în viața politico-socială. În timp, democrația va câștiga teren, sper pașnic, și aceste țări (China, Vietnam, Laos etc.) vor deveni state dezvoltate și libere.
Libertatea sub toate aspectele determină creșterea inițiativei private și dezvoltarea economiei într-un climat de relativă echitate socială (vor exista permanent și cetățeni defavorizați). Ființa umană nu este încă pregătită (oare va fi vreodată?) să fie altruistă și să acționeze pentru egalitatea de șanse în viață, dar și de avere, o idee absolut utopică a unor dictatori de stânga putrezi de bogați! Cei mai buni dintre cetățeni sunt sensibili în fața durerii semenilor și fac acte caritabile. E foarte bine și așa. Administrațiile statale au o imensă responsabilitate în reducerea sărăciei generale și au avut succese remarcabile în ultimii 30 de ani reducând-o pe cea extremă (venit sub 2,2 dolari/om/zi!) de la aproape 40% la 8% actualmente!
Reducerea sărăciei este și în beneficiul celor bogați pentru că includerea populației defavorizate în proiecte de dezvoltare industrială, tehnologică, de servicii (turism, spre exemplu) va determina și o creștere a veniturilor lor (piețe extinse de desfacere), costuri de producție mai scăzute (salarii mai mici în zonele atrase în economia mondială) și reducerea migrației economice incontrolabile. Și, cu toate problemele de parcurs, asistăm la derularea unor proiecte antisărăcie la nivel național (la noi au început timid și în zonele defavorizate), la scară continentală (sprijinul consistent acordat țărilor din Est, nou-venite în UE, spre exemplu) sau la nivel mondial (mult hulita globalizare, care a scos din sărăcie miliarde de cetățeni din Asia și puțin din Africa). Dar acesta este drumul și trebuie să uităm ideologia egalitaristă din comunism. Este iluzie! Churchill spunea (aproximativ): „Capitalismul împarte lumea în bogați și săraci. Socialismul o egalizează în sărăcie!” Incontestabil!
Dan Strutinschi