Spre informare: Tuturor credincioşilor ortodocşi ai Bisericii Ortodoxe Române
Informare oficială – dezmințire
Având în vedere comunicatele de presă prin care ați încercat crearea unei imagini negative Bisericii Ortodoxe Muntenegru prin acuzațiile grave aduse atât Mitropolitului Boris, cât și Preotului Vicar, Emilian Prodan, pentru o corectă informare a publicului larg, vă cerem să vă documentați corect şi să încetați această acțiune de dezinformare.
Este important să rețineți că Mitropolitul Boris şi-a câştigat calitatea de Mitropolit prin votul unanim al poporului muntenegrean în data de 3 septembrie 2023 (link: https://youtu.be/3l2lbwnUmEQ?feature=shared).
Prin declarațiile dumneavoastră calomnioase precum că: "Mitropolitul Boris Bojovic nu poate fi reprezentantul şi conducătorul Mitropoliei Ortodoxe din Muntenegru, hotărârea fiind definitivă", ați dezinformat opinia publică amintind de o decizie din 8 august 2024 care nu este definitivă, aşa cum ați afirmat. Vă facem cunoscut faptul că această decizie este una de contencios administrativ ce a avut cale de atac şi la acest moment se află pe rolul instanţei de judecată muntenegrene, fiind vizate aspecte administrative privind modul de organizare a Bisericii Ortodoxe Muntenegru.
Precizăm faptul că Biserica Ortodoxă Muntenegru nu s-a rupt din altă biserică ortodoxă (nu poate fi schismatică, aşa cum afirmaţi dumneavoastră), ci doar a fost readusă la viață după dominarea şi ocuparea de care a avut parte de-a lungul veacurilor din partea celor care au acaparat-o prin forță. Totodată, ea şi-a păstrat nealterată istoria, în ciuda încercărilor de dominare din partea Bisericii Ortodoxe Sârbe, rămânând o biserică cu tradiții și o istorie bogată în victorii. Considerăm că este foarte important să faceți distincţia între Biserica Ortodoxă Sârbă din Muntenegru şi Biserica Ortodoxă a muntenegrenilor autentici.
Pentru a înțelege istoria muntenegrenilor vă prezentăm câteva momente extrem de importante şi definitorii pentru Biserica Noastră Ortodoxă:
- încă din 1697, lupta organizată pentru unitatea politică şi religioasă a Muntenegrului a început odată cu alegerea episcopului Danilo Petrović Njegoš, care a fost votat de Adunarea Generală a Muntenegrului;
- din 1696 până în 1852, biserica şi puterea de stat au fost unite de conducătorii dinastiei Petrović, care au fost şi lideri bisericești ai Bisericii autocefale din Muntenegru. Muntenegru a devenit principat (teritoriu independent şi suveran) la 1 martie 1852, când autoritățile statului şi bisericile au fost împărţite;
- în 1871, principele Nikola a enumerat 11 mănăstiri ca comori culturale ale Principatului Muntenegrului, care au fost cedate în folosinţă către Mitropolia Muntenegreană, cu condiția ca obligațiile mitropoliei faţă de stat şi popor să fie precis definite;
- dovada autocefaliei Bisericii Muntenegrene poate fi găsită în Constituţia Principatului Muntenegrului din 1905, unde este scris la articolul 40: „Religia de stat din Muntenegru este ortodoxă orientală. Biserica muntenegreană este autocefală. Nu depinde de nicio altă Biserică şi menţine unitatea în dogme cu Biserica Universală Ortodoxă Răsăriteană. Toate celelalte religii recunoscute sunt libere în Muntenegru";
- prin urmare, nu există nicio îndoială că Biserica Ortodoxă Muntenegreană a fost de facto autocefală de la desfiinţarea Patriarhiei lui Peć în 1766. Practic nici până atunci, dar mai ales de atunci, nimeni nu a avut jurisdicția canonică să se amestece în viața bisericească a ortodocşilor muntenegreni. Muntenegrenii înşişi şi-au ales şeful spiritual la Adunarea Generală a Muntenegrului (o adunare naţională reprezentativă care s-a adunat în fața mănăstirii Cetinje cu ocazia luării celor mai importante decizii) aceasta devenind o tradiție în alegerea conducătorului lor spiritual;
Liderii bisericii muntenegrene au fost şi liderii politici ai statului muntenegrean încă din dinastia Petrović. Mitropolitul Petar I Petrović (Sf. Petar Cetinjski) şi Petar II Petrović Njegoš au folosit camilafca albă (greacă: Καμιλαυκα) ca fiind demnitatea de reprezentare a episcopilor muntenegreni, care, conform canoanelor, poate fi purtată numai de liderii ortodocşi autocefali;
Patriarhia Constantinopolului, ca mamă a universului ortodox prin Patriarhul Ecumenic, a recunoscut în mod oficial, din punct de vedere canonic, autocefalia Bisericii Ortodoxe Muntenegrene. În documentul oficial, numit Catalogul Bisericilor Ortodoxe Autocefale, ce cu aprobarea Patriarhiei Constantinopolului, a fost publicat la Atena în 1855 ca al nouălea, se precizează că Biserica Ortodoxă Muntenegreană este autocefală. De asemenea, pe baza acestui document, care reprezintă recunoaşterea Mitropoliei autocefale a Muntenegrului, Patriarhia Constantinopolului îi cere acesteia să respecte regulile canonice şi să nu-şi extindă activitatea dincolo de granițele politice ale Muntenegrului;
Statul Muntenegru, ca şi Principatul Serbiei, a fost recunoscut la nivel internațional la Congresul de la Berlin (1878) şi s-a alăturat uniunii cu Regatul Serbiei (1918) ca monarhie constituţională independentă (deşi o parte a guvernului şi a forţelor sale armate erau în exil);
- Prin Tomosul Patriarhului Ecumenic Meletie al IV-lea şi al Sfântului Sinod al Patriarhiei Ecumenice la Constantinopol din 19 februarie 1922, s-a confirmat fuziunea Bisericii Ortodoxe Muntenegrene cu Biserica Ortodoxă Sârbă. Mai exact Biserica Ortodoxă Muntenegru a fost forțată necanonic să adere, menționându-se în Tomus autocefalia ce i-a fost luată de sârbi;
În anul 1993, Episcopul Vicar al Bisericii Ortodoxe din America, Cuviosul Antonija Abramović, readuce la viață Biserica Ortodoxă Muntenegru şi încearcă să reobțină drepturile pe care aceasta le avea şi le-a pierdut. Mai exact în data de 31 octombrie 1993, mii de cetățeni muntenegreni s-au adunat în fața Palatului Regelui Nikola şi în ovațiuni şi cântece patriotice, au aprobat prin aclamație propunerea Comitetului pentru Restaurarea Autocefaliei al PCC şi l-au ales conducător al Bisericii Ortodoxe Muntenegru (pe Antonija Abramović link: https://www.facebook.com/share/v/15BjsGR1y5/).
- Astfel, Biserica Ortodoxă Autocefală Muntenegreană a fost restaurată în Cetinje la 73 de ani după crima comisă de regentul Aleksandar Karađorđević, desfiinţând printr-un singur decret în 1920 instituția care fusese timp de secole un pilon al statului muntenegrean;
- Restaurarea Bisericii Ortodoxe Muntenegrene în 1993 a ridicat speranţa că într-o zi va fi restabilită independența statului muntenegrean;
În anul 1998, după moartea Mitropolitului Antonija Abramović, este ales în Adunarea Ecleziastică a poporului muntenegrean din data de 31 octombrie, episcopul Mihailo ca nou Mitropolit al Bisericii Ortodoxe Muntenegrene;
Data de 21 mai 2006 este o zi istorică pentru statul Muntenegru, ziua în care devine independent. Odată cu această independenţă, credincioşii ortodocşi muntenegreni, prin liderii lor spirituali, au continuat lupta de a-şi redobândi bisericile, tradițiile şi cultura ce este diferită de cea a sârbilor. Totodată, prin liderii politici din aceea perioadă au cerut să li se dea înapoi toate drepturile ce le avea Biserica Ortodoxă Muntenegreană, cerând îndreptarea greşelilor care s-au făcut;
În data de 3 septembrie 2023, este ales prin aceeaşi Adunare Ecleziastică a poporului noul Mitropolit al Bisericii Ortodoxe Muntenegru, Boris Bojovic.
Citându-l pe Preafericitul Bartolomeu, Patriarhul Constantinopolului: "Fiecare popor trebuie să aibă propria sa biserică", este firesc ca şi poporul muntenegrean să aibă propria biserică, respectiv Biserica Ortodoxă Muntenegru.
Astfel, cu privire la acuzațiile pe care ni le aduceți, mai exact că suntem necanonici, vă reamintim că şi Biserica Ortodoxă Română a fost considerată necanonică timp de 50 de ani. Totodată, există şi alte biserici ortodoxe (ex: Constantinopol, Rusia etc.) ce se consideră una pe alta necanonice, dar asta nu înseamnă că nu avem acelaşi Dumnezeu.
Ştim că Biserica Ortodoxă Română are asociații religioase în mai multe țări, cea mai recentă încercând să fie înfiinţată în Ucraina. Astfel, este de neînţeles pentru Noi încercarea dumneavoastră de denigrare a Bisericii Ortodoxe Muntenegru şi de defăimare a preoților ce aparțin de Vicariatul Nostru din România pe care încercați să îi intimidaţi prin amenințări directe şi indirecte.
Precizăm faptul că ne dorim pace, comuniune şi înţelegere, aşa cum ne-a învăţat Hristos, şi să ne iubim unii pe alţii. Totuşi, dacă veți continua să ne denigrați, vom depune plângeri la Patriarhia Ecumenică de Constantinopol şi ne vom adresa autorităților române, solicitând măsuri împotriva celor care abuzează de funcţii şi sunt plini de răutate deşi îl slujesc pe Dumnezeu.
Vă reamintim că preotul Nostru Vicar, Emilian Prodan, şi-a depus cererea de retragere din slujirea clericală a BOR, iar Preasfinţitul Părinte Episcop Galaction prin înalta rezoluție de pe temei nr. 378/2024 a aprobat retragerea pentru totdeauna din activitatea clericală în conformitate cu art. 134 lit. c) din Statutul pentru Organizarea şi Funcţionarea Bisericii Ortodoxe Române, devenind laic. Noi, Biserica Ortodoxă a Muntenegrului, l-am preluat, i-am confirmat hirotonia ca fiind validă în biserica Noastră și i-am acordat cinstea cuvenită ca preot slujitor cu toate drepturile conferite prin demnitatea de cleric. Canonul 95 Apostolic precizează drepturile pe care le are un cleric retras dintr-un cult religios.
Vă informăm pe această cale că toate deciziile dumneavoastră cu privire la preoții noştri care au părăsit BOR de bunăvoie, înainte de a fi caterisiți, le vom considera nule şi lipsite de valoare. La fel vom proceda şi în cazul preotului Viorel Sidoriuc, care ne-a informat că, la data de 4 noiembrie 2024, şi-a depus atât cererea de retragere din slujirea clericală a BOR, cât şi cererea de intrare în clerul Bisericii Ortodoxe a Muntenegrului, pe care o atacați în mod nejustificat şi fără drept.
Din păcate, prin publicarea acestor comunicate de presă, s-au adus acuzații grave care induc în eroare şi produc tulburare în rândul credincioşilor care îl prețuiesc pe părintele Viorel Ionel Sidoriuc şi pe preoții Noştri.
În concluzie, Biserica Ortodoxă a Muntenegrului îşi reafirmă dreptul de a-şi proteja tradițiile și independenţa, subliniind că orice atac sau dezinformare nu va face decât să întărească unitatea şi convingerile Noastre că sunteți de rea-credinţă. Ne dorim continuarea unei relații de pace şi respect între bisericile Noastre, aşa cum ne-a învăţat Hristos, şi vom apăra cu fermitate adevărul şi drepturile preoților care au ales să slujească sub îndrumarea Bisericii Ortodoxe a Muntenegrului.
Orice acţiune menită să ne submineze autoritatea va fi contestată prin toate mijloacele legale şi religioase.
Dumnezeu să vă lumineze mintea şi sufletul!