Suntem un popor de masochiști?

Sună prea dur titlul, dar în istoria noastră, cu puține excepții, am fost călcați în picioare, umiliți și tratați ca o națiune de rang inferior de ocupanții vremelnici și de vecinii pe care îi avem și care nu au calități umane superioare, dar s-au manifestat mai demn. Atitudinea românilor, pe lângă umilința de moment suferită, a avut și un efect pozitiv în păstrarea identității naționale. Nu am devenit pașalâc turcesc (precum ungurii, sârbii și bulgarii), nu am dispărut ca națiune, ca polonii, iar hoardele de la răsărit, deși au transformat o parte a țării în gubernie și ulterior în republică sovietică, nu s-au extins dincolo de Prut. Prețul menținerii statelor române și apoi a României întregite a fost mare, iar acceptarea de "alianțe forțate" în așteptarea unor "vremuri mai bune" a fost strategia unei mari părți dintre conducătorii noștri. A fost bine, a fost rău? Greu de spus! "Jocul la două capete", întoarcerea armelor și acceptarea cedării teritoriale fără luptă nu ne-au creat o imagine pozitivă, din contră. Dar poate ne-au salvat de la tragedii cumplite cum au suferit alte popoare din Est, cu vecini precum Rusia (valabil și acum), Turcia sau Austria. Este totuși evident că în permanență am avut o atitudine de acceptare a "dorințelor" celor puternici (greșesc dacă spun slugărnicie?), fapt ce se menține și în modul de comportament al românilor din zilele noastre, deși nu avem "sabia lui Damocles" deasupra capului. De ce "să facem frumos" dacă suntem parte din cele mai puternice alianțe din istorie (UE și NATO), să nu ne exprimăm dorințele legitime și să nu protestăm când suntem lezați? Nu suntem afectați dacă, demn și decent, ne prezentăm poziția față de evenimente sau fenomene! Atitudinea prea supusă generează "nedumerire", ca să fiu elegant!

După 1990, când democrația șchioapă ne permite exprimarea voinței, oferta electorală este superabundentă și frica de consecințele gesturilor noastre nu există (oare?), noi ne comportăm tot în logica "capului plecat pe care sabia nu-l taie". De ce? S-a instalat în ADN-ul națiunii frica de schimbare? Considerăm vechii politruci sau odraslele lor singurele opțiuni și îi votăm în ciuda faptului că nu au demonstrat calități măcar acceptabile? Admirăm dezvoltarea din vest și nivelul de trai de acolo, dar acuzăm americanii, evreii sau pe cei din UE de toate problemele și, "ascunși" în cabină de vot, acordăm o încredere nătângă celor care ne-au "călăuzit spre noi succese", cum se spunea în PCR! Nu este masochism? Sau analfabetism politico-social? Pentru că invidiem vestul trebuie să votăm estul? Halucinant!

Și nu am fost permanent așa. Au fost intervale, din păcate scurte, în care am fost demni și ne-am impus pe plan mondial. Iar această atitudine a fost generată de cei care au condus, ca întotdeauna și în toate țările! La noi, perioada monarhiei a fost cea a demnității României. După, mult mai puțin, pentru că lideri precum Carol I, Ferdinand I, Brătienii sau Maniu nu mai avem, deși sunt mai necesari ca oricând. Ne vrem locul cuvenit în lume și nu ne împiedică nimeni de "afară"! Mai mult, nu avem un preț de plătit pentru a ne manifesta "demnitatea și independența reală", cum s-a întâmplat în secolul XX (abandonarea Basarabiei, spre exemplu). Trebuie să ne schimbăm mentalitatea istorică de slugă, frica de a pierde confortul actual și să copiem măcar mândria cu care se afișează în lume ungurii, polonii sau cehii, dacă nu vrem alte modele. Și vom fi mult mai respectați. Pentru că acest popor are dotarea intelectuală și artistică. Să fim olimpici și la capitolul demnitate!

P.S. Un proverb chinezesc spune că "oamenii nu se împiedică de munți, ci de pietre". Incredibil de multe "pietre" ne blochează națiunea. Până când? Cine le-a plasat în drum? Noi, nu "oculta mondială"! Mai precis, "prostia națională" ajunsă la butoane!

Dan Strutinschi