Minții, alias gândirii conștiente, îi place să creadă că deține controlul asupra sorții sale, asupra destinului și asupra luării zilnice a deciziilor. Mintea crede că poate crea schimbare pur și simplu având gânduri despre schimbare. Adevărul este însă că majoritatea (peste 95%) comportamentelor, gândurilor și acțiunilor umane provin din activitatea minții subconștiente. În acest fel, subconștientul dictează modul în care experimentăm sau interpretăm lumea și îi răspundem.
Mintea subconștientă își exercită influența asupra luării deciziilor cognitive, deoarece poate aduna, filtra și procesa informații la o rată exponențial mai mare decât poate reacționa mintea conștientă cu un gând conștient. În timp ce aceste procese se întâmplă automat și ajută la prevenirea supraîncărcării sau împovărării minții conștiente cu sarcini simple sau de rutină, bagatelizăm și subapreciem măsura în care mintea subconștientă influențează alegerile și deciziile despre care am presupus în mod greșit că sunt luate de către mintea conștientă.
Medicul neurolog Candace Pert spune despre corp că este mintea subconștientă. Cercetarea doamnei doctor Pert a oferit o perspectivă internă asupra activității moleculare din fiecare celulă a corpului uman pentru a-și susține afirmația. Una dintre modalitățile prin care corpul își exercită subconștient influența asupra gândurilor, cuvintelor și acțiunilor este prin intermediul sistemului nervos. Dacă suntem excitați sau activați de un declanșator prin sistemul simpatic, mecanismul luptă-fugi-îngheață al corpului nostru se activează sau se pregătește de acțiune. Atunci când acest sistem este suprasensibil, orice stimul extern, indiferent de mărimea lui, va iniția acest mod de autoconservare de a relaționa cu lumea exterioară. Orice și oricine poate fi perceput ca fiind o amenințare.
Totuși, când începem să ne reconectăm cu corpul nostru, începem să simțim, să percepem și să înțelegem starea sistemului nostru nervos. Prin acest proces, învățăm să ascultăm ceea ce spune corpul. Putem decide apoi cum să ne restabilim echilibrul interior și să facem față cu adevărat celor ce se întâmplă în noi.
Ipoteza markerilor somatici, adică senzațiile fizice resimțite în corp, oferă un alt cadru conceptual pentru înțelegerea modului în care corpul este la butoane, chiar dacă minții îi place să creadă că ea exercită controlul. Ipoteza markerilor somatici, dezvoltată de Antonio Damasio, afirmă că o senzație fizică are loc pe corp înainte ca cogniția să intervină ca o reacție la senzația fizică. Cu alte cuvinte, corpul simte înainte ca mintea să gândească. Mintea spune o poveste despre adevărul experienței corpului.
Markerii somatici influențează capacitatea minții de a lua decizii, deoarece ne pot face imediat să respingem sau să luăm în considerare o opțiune în detrimentul alteia, în funcție de modul în care ne fac să ne simțim. Simțurile corpului colectează, procesează, filtrează și trimit informații către creier înainte ca un gând conștient să apară și ca o consecință a acestui proces corporal. Implicația în lumea reală a acestui fenomen este că deciziile noastre conștiente ajung să fie determinate în mod semnificativ de ceea ce simțim sau nu simțim în corp. Mărcile consacrate și agenții de marketing inteligenți continuă să exploateze această buclă de feedback între corp și minte, căutând să provoace stări emoționale specifice prin reclamele pe care le produc.
Gândirea rațională a minții, modelarea scenariilor ipotetice și alocuțiunile orale sunt invariabil influențate de diverse inputuri senzoriale resimțite în interiorul corpului. Ceea ce mintea conștientă decide în orice moment este influențat de absolut orice, de la senzații fizice neplăcute, stări fiziologice precum foamea și stimuli externi precum temperatura mediului până la starea de spirit a partenerului nostru, cât de mult am dormit, nivelurile de stres, zgomotele puternice sau chiar de pozițiile Lunii. Acesta este motivul pentru care, uneori, poveștile celor mai mari dificultăți și traume ale noastre se schimbă radical în povești de triumf, acceptare și rezistență atunci când ne aflăm de cealaltă parte a provocărilor noastre. Când experiența corpului se schimbă, se schimbă și povestea minții.
Așa-numita minte „liber-cugetătoare” este – după cum ar spune doctorul Phil Carter – întotdeauna cu un pas în spatele acțiunii, cu un pas în urma corpului, chiar dacă minții îi place să se umfle-n pene că ar fi suprema putere autonomă care ia decizii. În realitate, întregul nostru univers contribuie la rezultatul unic etichetat drept un gând conștient.
Este cu adevărat o experiență umilitoare atunci când recunoaștem și ne dăm seama de influența corpului asupra minții. Intențiile conștiente ale minții de schimbare și de reacție la momentul prezent sunt adesea spulberate de puterea devastatoare a factorilor declanșatori corporali subconștienți, deoarece suntem inconștienți și separați de senzațiile din miezul reactivității subconștiente. Mintea nu are nicio șansă împotriva unui sistem nervos activat și a unui corp încărcat cu tensiune și stres. Libertatea și liberul-arbitru pot fi foarte bine iluzii imprecise ale minții.
Psiholog Mihai Moisoiu
Tel. 0753937223
www.mihaimoisoiu.ro
E-mail: mmmoisoiu@gmail.com