N-ai economisit... vine Dan!

Asistăm, eu aproape îngrozit, la creșterea violenței interne sub toate aspectele, dar mai ales a celei la nivel planetar, mergând de la infracțiuni economice și ajungând până la agresiuni militare. Cred că ar fi binevenit să enumerăm formele de agresiune interstatală până a ne pune întrebarea legitimă și urgentă: Cine plătește pentru infracțiunile cu un efect devastator la nivel mondial? Și, mai ales, cine demonstrează acuzațiile, hotărăște pedeapsa și recuperarea prejudiciului în favoarea victimelor și le pune în aplicare? Nu pot și nici nu am suficiente informații pentru a epuiza subiectul! Considerați doar o încercare de "punere pe tapet" a unei realități cumplite a zilelor noastre, agresiunea externă!

În zona economică (economia conduce lumea!) manifestările agresive sunt legate de furtul tehnologic, neplata drepturilor de autor, copierea de produse fără licență în zone în care legislația în domeniu este absentă etc. Piața este invadată de produse contrafăcute, de o calitate slabă și, de multe ori, nocive pentru cumpărători, inclusiv în cazul mărfurilor destinate copiilor. Autoritățile de reglementare închid ochii, sunt corupte și contribuie conștient la un atentat la sănătatea și viața locuitorilor planetei. Agresiune? Da!

O formă mai sofisticată a violenței externe este cea numită de J. Perkins "asasinat economic" (vă recomand cartea sa!), care se manifestă la nivel statal și care a fost promovată în SUA după război (America Latină) și dusă mai departe de China cu un succes imens în Asia de Sud, Africa, Asia Centrală etc. În esență, "asasinul" contractează cu "victima" (țară slab dezvoltată!) proiecte de investiții majore absolut necesare dezvoltării (drumuri, porturi, baraje, rețele feroviare sau electrice etc.), dar pe care beneficiarul nu va putea să le achite în final! Situația era cunoscută de ”asasin”, care urmărea (și acum!) preluarea în compensarea plăților neefectuate a resurselor minerale (cuprul și alte neferoase din Africa și Asia de Sud), energetice (Asia Centrală, Africa) sau a facilităților de transport internațional (căi, porturi, autostrăzi). Este o agresiune acest comportament? Categoric DA!

O formă mai "soft" de agresiune economică este impunerea de bariere vamale pentru protejarea producției locale și a locurilor de muncă. Este justificată în cazul în care "agresorul" subvenționează puternic produsele de export (China, în general, dar acum în cazul mașinilor electrice, panourilor fotovoltaice sau bateriilor foarte intens!) în scopul falimentării industriilor ”victimelor”, cucerirea pieței și instaurarea monopolului! Este un atac violent la bunăstarea statelor importatoare, deci o agresiune fățișă!

În zilele noastre, "asasinii" (China, OPEC, Rusia) au instaurat un cvasimonopol pe producția de metale neferoase (cupru, nichel, litiu, magneziu etc.) sau energie, impun prețuri imense (petrolul din Golf se obține cu 6-10 dolari/baril și se vinde cu 70-80 dolari/baril!) și chiar blochează aprovizionarea cu minerale esențiale în industria vestului (vezi cazul germaniului, produs de monopol chinezesc!). Este și aceasta o formă de agresiune economică!

Forma cea mai barbară de agresiune este cea militară, cum se întâmplă în Ucraina. Pe lângă nebunia imperialistă a Rusiei este și o componentă economică imensă dată de resursele minerale ale Donbasului (mii de miliarde de euro!), controlul Mării Negre și al rutelor de transport Est-Vest, dar și al uneia dintre zonele cele mai fertile din lume pentru agricultură! Cineva spunea că arma alimentară e mai eficientă (puternică) decât cea nucleară! Perfect adevărat!

Toate cazurile de mai sus încalcă Carta ONU și pe plan economic toate regulile WTO (Organizația Mondială a Comerțului). Instanțele internaționale trebuie să vină (o fac modest!) în sprijinul celor afectați, mai ales al statelor subdezvoltate! O vor face? Altfel încurajează agresiunea!

Dan Strutinschi