Activiștii și construcția capitalismului

Europa de Est, după căderea Zidului Berlinului, a apărut ca un grup de națiuni care evoluează cu două viteze spre democrație și piață liberă. De ce? Una din cauze, speculez și eu, pare a fi și consecința înțelegerii de la Malta între Bush și Gorbaciov, ale cărei efecte le simțim și astăzi. Am rămas noi și Bulgaria sub "umbrela" URSS-ului de atunci și a Rusiei ulterior? Pentru mine, pare evident și vreau să argumentez prin exemple la nivel central, cât și local. Probabil vă veți întreba de ce abordez acest subiect la 35 de ani de la Revoluție (a fost la început chiar dacă și ajutată de afară). Nu sunt în pană de subiecte, politicul și administrativul românesc le nasc în permanență! Este pentru că efectele acelor posibile înțelegeri se manifestă și astăzi. Poziția de țară "eșuată", cum președintele ei (?!?) a caracterizat România, nu se datorează exclusiv calității demnitarilor. Doar în mare parte!

În acele zile, eram amețit total de aerul libertății și consideram toți cetățenii că sunt alături de schimbările care urmau să se producă sub conducerile centrale și locale apărute într-o viteză care trebuia să îmi dea de gândit. Dar a trebuit să treacă aproape o lună până să realizez că nu onestitatea, patriotismul sau dorința de progres îi "mâna în luptă" pe cei care au apărut ca din spumele mării și s-au instalat la conducere. Pe plan local, unde am fost direct implicat, au apărut un număr de activiști de rangul 2 sau 3 care și-au luat singuri sarcina de "constructori ai capitalismului". Ei acționau numai în urma unor sarcini primite expres pe canale secrete de la "centru", iar cei de la nivel național, de "afară"! Și când spun afară, nu mă refer la țările democratice pe care foștii tovarăși deveniți în 24 de ore domnii (?!?) le-au urât din tinerețea stalinistă, în multe cazuri. Noi, românii, nu știam, dar cei din vest erau la curent și, în mod normal, ne-au ținut (și ne țin absurd) la ușă.

UE și SUA trebuie acuzate pentru piedicile pe care România le întâlnește în parcursul european, dar noi am renunțat total la simpatiile moscovite? Eu zic că nu și încerc să demonstrez afirmația prin exemple, forma cea mai credibilă. Știm că la începutul anilor '90 am alungat capitalul vestic și ne-am axat pe investitorii strategici, cum inept i-a numit guvernul Văcăroiu, din lumea arabă (fost studenți bișnițari în România și colaboratori ai Securității) sau oligarhi ruși care s-au instalat ca într-o republică fost-sovietică. Aceștia din urmă au achiziționat (confiscat) domenii strategice din economie (petrol, aluminiu, industria militară, siderurgie etc.) în urma unor licitații dubioase și contra unor șpăgi consistente. În momentul câștigării alegerilor de forțele pro-occidentale (CDR, nu PD!), România era în anticamera "încetării de plată" (Bulgaria a intrat în colaps și a fost "preluată" de Germania). Arabii au plecat în marea majoritate, dar rușii instalați în domeniul cheie se mențin. Industria aluminiului e a lor în totalitate, Lukoil funcționează la capacitate maximă, fabricile de armament au fost distruse (nu producem 1 kg de praf de pușcă), iar partea consistentă a siderurgiei, ajunsă în mâinile lor, este un morman de fier vechi, cum nătâng să exprima un ilustru demnitar.

Aceste puține elemente, pe care toți românii le cunosc, justifică în bună parte reticența vestului de a accepta țara noastră pe deplin în UE și NATO. În condițiile războiului de la graniță, NATO și UE trebuie să dezvăluie atacul hibrid asupra României! În folosul tuturor democrațiilor!

Dan Strutinschi