Printează articolul
Trimite e-mail
ø fişiere video
Cu 8 ani în urmă, într-o zi de toamnă, Colegiul Național Militar „Ștefan cel Mare” din Câmpulung Moldovenesc primea vizita unor elevi de clasa a II-a de la Școala Gimnazială „Bogdan Vodă” din municipiu.
Cei mici au petrecut câteva ore în compania elevilor ștefăniști, iar ce au văzut între zidurile „cetății” le-a rămas întipărit în memorie.
O altă vizită făcută câțiva ani mai târziu, când elevii erau deja în pragul adolescenței a fost decisivă pentru parcursul a șase dintre ei, care în toamna acestui an au fost admiși la colegiul câmpulungean.
Cei șase sunt colegi de clasă din prima zi de școală până în prezent, când poartă toți uniforma militară.
Ștefan Cârlonță, Iustinian Ignat, Petru Nemțan-Nisioiu, Teodor Popescu și gemenii Bogdan și Răzvan Țăran au urmat același parcurs, din clasa pregătitoare și până la liceu.
Pentru fiecare dintre cei șase, cele două vizite, una în clasele primare și cea de-a doua în pragul adolescenței, prestigiul instituției și recomandările absolvenților au fost decisive în alegerea pe care au făcut-o.
Petru Nemțan-Nisioiu, unul din cei șase colegi, a povestit despre parcursul său, despre alegeri și despre ce i-a determinat să rămână în orașul natal și să aleagă colegiul militar.
„Când am vizitat pentru prima oară Colegiul Național Militar <Ștefan cel Mare> eram doar un grup de elevi curioși, dar, în același timp, impresionați de disciplina și atmosfera specială de aici. Împreună cu Bogdan și Răzvan Țăran, Ignat Iustinian, Cârloanță Ștefan și Popescu Teodor, am fost profund impresionați de spiritul acestui loc. Chiar dacă atunci nu știam că acesta va fi drumul meu, am simțit ceva special, o atracție aparte față de acest colegiu. Am fost atras nu doar de ordinea și disciplina de aici, ci și de camaraderia și legăturile puternice dintre elevi. Eram fascinat de ideea că într-o zi aș putea face și eu parte din această comunitate, iar de atunci am început să visez la cum ar fi să port uniforma militară și să mă alătur acestui colectiv.
Acum știu că acel sentiment era un prim semn al drumului pe care vreau să-l aleg. Experiențele de aici mi-au întărit sentimentul de camaraderie și apartenență. Îmi amintesc cum sora mea a urma acest drum cu două generații înaintea mea, ceea ce a întărit și mai mult dorința mea de a fi aici.
Azi, sunt mândru să fac parte din această comunitate! Să fii ștefănist înseamnă mai mult decât a purta o uniformă, înseamnă să trăiești cu onoare, disciplină și respect. Este despre a fi parte dintr-o familie unită prin valorile comune pe care le împărtășim și care își vor pune amprenta asupra noastră toată viața!
Privind înapoi, la primele zile în acest colegiu, când poate dorul de casă și de familiile noastre ne mai dădea târcoale, mă bucur că au fost mereu alături de mine Răzvan, Bogdan, Ștefan, Iustin și Teo, colegi cu care împart aceleași amintiri încă din clasa pregătitoare.
Îmi doresc doar ca amintirile ce au fost și cele ce stau să urmeze să fie din ce în ce mai frumoase, iar cele mai puțin bune să ne întărească și să ne formeze ca oameni.
Pentru că, în fond, asta face LM-ul: cu fiecare experiență plăcută sau mai puțin plăcută prin care trecem departe de familie, ne consolidăm relațiile cu noi înșine, dar și cu colegii pe umărul cărora plângem, pentru că cine altcineva ne-ar putea înțelege mai bine decât cei cu care împarți același sector, același pachet trimis de acasă, aceeași reușită la test sau aceeași pedeapsă pentru că ai întârziat la același studiu interminabil?”
