N-ai economisit... vine Dan!

Este război în Ucraina și Orientul Mijlociu, distrugerile și pierderile de vieți omenești sunt imense și în bună parte ireparabile. Dar această rubrică este dedicată economiei mondiale și trebuie să dăm, măcar parțial, răspuns la întrebarea: cine plătește factura războiului? În istorie, după încheierea unui conflict soldat cu învingători și învinși, cei din urmă achitau "despăgubirile de război"! România a plătit și în calitate de țară învinsă, dar și ca națiune considerată a fi parte din tabăra învingătoare. Cel mai elocvent exemplu este sfârșitul celui de Al Doilea Război Mondial, în urma căruia am pierdut teritorii, nu am primit tezaurul "adăpostit" la Moscova și am plătit despăgubiri imense, niciodată calculate (de ce??). Dacă Cel de Sus ne-a fericit cu un asemenea vecin! Iar vecinii nu-i poți schimba, dar te poți pregăti permanent de o posibilă (și probabilă acum!) confruntare cu ei.

Scopul războiului a fost de cele mai multe ori o reașezare geopolitică și economică la nivel zonal sau planetar, în cazul războaielor mondiale. Mai simplu spus, lupta se dă, într-o lume tot mai avidă de avere și putere, pentru resurse (minerale, energetice etc.), piețe de desfacere pentru o supraproducție generată de dezvoltarea tehnologică (personal consider că asistăm și la subconsum în multe zone ale planetei, dar această realitate este ascunsă!), dar mai nou și pentru atragerea - racolarea de creiere! Legat de acest din urmă aspect trebuie arătat că dezvoltarea tehnică și inovarea presupun angajați foarte calificați, dotări de ultimă oră și, evident, cheltuieli mult mai mari în susținerea eforturilor militare. Dar și "expunerea" marilor puteri este foarte ridicată (frica de arme de distrugere în masă!) și se apelează, absolut ticălos, la "conflict prin intermediari" pentru a-și promova interesele. Iar acești intermediari suportă cele mai mari cheltuieli, atât în urma distrugerilor și pierderilor de vieți, cât și pentru efortul de a susține armatele. Marile puteri (China, SUA și UE actualmente, Rusia fiind retrogradată!) susțin pe față sau mascat războaiele, contribuind la acoperirea cheltuielilor prin donații dirijate către victime, dar, mai ales, vânzând "instrumentele morții". Am putea spune că acoperă o parte din factură sperând să "refactureze" cu un profit imens după victoria celor pe care îi susțin.

Profitori ai conflictelor sunt dictatorii care beneficiază de "starea de urgență" și își mențin pozițiile, furnizorii de arme și materiale cu utilizare militară, băncile care acordă împrumuturi beligeranților în condiții excelente pentru ele și, în general, toți pe care îi numim "îmbogățiții de război"! Cei mai afectați sunt cetățenii și țările implicate direct în război, care suportă uman și material cheltuielile generate de conflict. Consecința este că cei săraci vor fi și mai săraci, iar discrepanța dintre lumea dezvoltată (bogată) și cea "în curs de dezvoltare" (săracă) se adâncește. Soluția postbelică (reconstrucția) prin "planuri Marshall" este foarte bună, mai ales pentru cei care dețin tehnologii (industriași) și bani (bănci). Ei doresc ca victimele să-și "revină", să producă și să consume!

Consider că plata facturilor războiului poate și trebuie să fie modalitatea cea mai eficientă de oprire a agresiunilor. Aplicarea Cartei ONU trebuie făcută cu mai multă intransigență, iar agresorii să fie "executați" și financiar. Nu le pasă de condamnări pe plan juridic, de oprobiul public și mediatic sau de izolarea internațională! Confiscarea fondurilor statelor agresoare, dar și cele ale "oligarhilor" care sprijină regimurile dictatoriale și dirijarea lor către statele afectate de invazii este LEGALĂ și MORALĂ!

Dan Strutinschi