Reziliența – capacitatea de a depăși dificultățile

Reziliența este capacitatea de a depăși adversitatea, fără a scăpa de disconfortul pe care aceasta ni-l provoacă. Ea presupune creșterea resurselor noastre, încorporând adversitatea ca un stimulent pentru învățare. Cheia este să folosim aceste resurse, nu doar să le integrăm și să le recunoaștem. Trebuie să ne dezvoltăm capacitatea de a le putea utiliza. De exemplu, pot să-mi creez o familie, să am o soție/un soț și copii, este aceasta o resursă? Da, bineînțeles că este. Dar dacă relaționez cu ei într-un mod superficial, dacă nu comunicăm fluid, dacă nu le cunosc emoțiile, nevoile și așteptările și, în același timp, dacă nu îndrăznesc să vorbesc și să le comunic pe ale mele, acțiunea de a fi creat o familie nu îmi va oferi o protecție adecvată prin creșterea calității vieții, pentru că nu o folosesc optim. Reziliența înseamnă să știm să valorificăm aceste resurse astfel încât să ne ofere experiențe, trăiri și emoții pozitive și satisfăcătoare. Atât nouă, cât și, bineînțeles, familiei.

Descoperind caracteristicile persoanelor reziliente, putem încuraja și consolida acțiuni pentru a avea mai multe mijloace de apărare împotriva posibilelor adversități. Pe scurt, cu cât calitatea vieții noastre este mai bună, cu atât mai multe resurse avem.

Unul dintre factorii centrali ai rezilienței este rețeaua de legături interumane – relațiile. De aceea, punctul de plecare pentru încurajarea rezilienței este afecțiunea. Putem porni de la afecțiune și să ne consolidăm relațiile afective și sociale, îmbunătățindu-ne modul de comunicare cu ceilalți, învățând să le arătăm acestora că sunt importanți pentru noi.

Și ne putem întreba cum știu ei că sunt importanți pentru noi? Dar oare știu acest lucru? De ce presupunem că știu deja? Nouă, oamenilor, ne place să ni se spună lucruri pozitive, cum ar fi că suntem iubiți, că suntem importanți, dar îi rugăm pe ceilalți să ne spună? Ce putem face pentru a îmbunătăți acest aspect?

Când ne gândim la modul în care relaționăm cu partenerul nostru sau ce facem pentru a construi o legătură de cuplu – dacă este un obiectiv pe care nu îl avem  – ne întrebăm dacă în relația noastră există încredere și dacă ne bucurăm de intimitate, o intimitate înțeleasă ca profunzimea cunoașterii celuilalt, nu ca sexualitate. Împărtășim aceleași valori, avem grijă unul de celălalt, ne împărtășim temerile și așteptările față de viață?

Dacă avem copii, trebuie să ne întrebăm cum ne raportăm la ei și să ne întrebăm dacă petrecem timp împreună și dacă avem activități comune, dacă știm cum se simt, dacă îi sprijinim în funcție de nevoile lor, dacă le recunoaștem realizările, dacă îi împovărăm cu frustrările noastre și așteptăm de la ei ceea ce noi nu am putut realiza în viața noastră etc.

Putem face același lucru cu părinții noștri, cu frații sau nepoții noștri, și să ne întrebăm dacă petrecem timp alături de părinții noștri, ce prețuim la ei, dacă recunoaștem ce ne-au învățat, dacă le putem spune ce avem nevoie de la ei, ce nu ne place la ei. Și dacă putem, o facem cum trebuie?

Trebuie să ne întrebăm cum ne privim prietenii, dacă ne facem timp pentru a-i vedea, a vorbi cu ei și pentru activități comune. Putem învăța să fim atenți la nevoile noastre și să cerem ajutor când simțim că e necesar, precum și să identificăm dacă cei din jurul nostru au nevoie de noi și dacă ii putem ajuta. De asemenea, putem să ne evaluăm stilul de viață, să îl comparăm cu așteptările noastre și să redefinim schimbările necesare pentru a-l îmbunătăți. Ne putem analiza obiceiurile, dacă avem grijă de alimentația noastră, de odihna noastră, dacă avem grijă de aspectul nostru fizic, dacă facem sport.

Reziliența este produsul unui proces de învățare, în orice moment al ciclului nostru de viață, așa că îl putem încuraja și stimula. Putem crea condiții favorabile pentru a face față situațiilor adverse. Și, deși nu este posibil să anticipăm modul în care vom răspunde la adversitate, știm, din caracteristicile celor care au dat dovadă de reziliență, că aceștia și-au dezvoltat capacitățile și au căpătat noi resurse, individuale și familiale, sociale, comunitare, urbane și ecologice, care le facilitează răspunsurile reziliente. Acest lucru poate fi realizat din diferite puncte de plecare și cu diferite alternative și strategii.

Psiholog Mihai Moisoiu

Tel. 0753937223

www.mihaimoisoiu.ro

E-mail: mmmoisoiu@gmail.com