În anii ʼ90, cei care au activat în cadrul Securității Statului, dar și "colaboratorii" lor (adică turnătorii!!) au fost cei mai disprețuiți cetățeni din România, fiind considerați mai ticăloși decât activiștii PCR de la vârf (care îi conduceau!) sau milițienii care abuzau barbar de puterea pe care o aveau în relațiile cu cetățenii. La Revoluție (inițial a fost revoluție!) au fost acuzați că au ucis, rănit și arestat demonstranți, fapt real, deși nu au acționat doar ei! Au devenit pentru scurt timp "țapi ispășitori" alături de "iubitul conducător" și clica sa de lingăi siniștri, pentru a feri de acuzații armata (vinovată de multe crime în acele zile) și "emanații" revoluției din rândurile 2-3 ale ierarhiei PCR care au preluat puterea în țară (nici acum nu știu cine i-a "mânat în luptă" pe noii conducători din județul Suceava în decembrie ʼ89, personaje șterse și cu atribuții personale apărute de la întreprinderi sau din rândul pensionarilor, dar cu "misiuni" clare!). Pentru ce a făcut în perioada comunistă (crime, închisori, tortură, persecuții și instaurarea unui regim de teroare) Securitatea sau "brațul înarmat al partidului" își merită pe deplin oprobiul public!
Capacitate de "schimbare la față" (nu de reformare!) specifică tuturor serviciilor secrete s-a manifestat și în România! În toate țările foste comuniste (cred că s-au sfătuit între ei ca până în 1990!), securiștii au devenit naționaliști, patrioți și, mai nou (la ordinul Moscovei?), suveraniști. Și s-au "orientat" spre toate partidele, dar în primul rând către cele "naționaliste", răspunzând îndemnului lui Vadim Tudor: "Lăsați securiștii să vină la mine!" Și au venit la el sau la urmaș! Cum poți să crezi că o grupare fără scrupule formată din consilieri KGB și care a băgat în închisoare 75% din membrii Academiei Române, floarea intelectualității națiunii, sunt patrioți? Mai mult, dependența de KGB a fost permanentă, cu intensități și forme diferite (rapoartele celebrului M. Caraman, șeful spionilor români, ajungeau prima dată la Moscova!) și cred că influența lui Putin prin "cozile de topor" șantajabile continuă!
Bazându-se pe informații cu capacitate imensă de șantaj în lumea politică, administrativă, de afaceri, diplomatică etc., securiștii sau odraslele lor au devenit personalități publice de vârf, cu averi impresionante și care dirijează justiția, partidele (formează periodic noi formațiuni!), controlează afaceri cu profit imens și poziție de semimonopol pe piață și continuă fără jenă urmărirea cetățenilor doar pentru faptul că nu sunt "aproape" de ei. Având asemenea succes (sau "succesuri", dacă cităm o celebritate politică!), originea securistică a multor personaje în vogă nu mai este un motiv de oprobiu public, ba chiar mulți dintre ei se mândresc cu trecutul de torționar sau turnător. Iar poporul român, în admirația sa permanentă față de "haiduci", cei care sfidează legile, sunt șmecheri și orientați, le-a iertat trecutul și chiar îi votează! De ce? Ne place să fim slugile lor? Răspundeți dumneavoastră!
Controlând instituțiile democratice în bună parte (parlament, guvern sau justiție), securiștii de ieri, transformați în SRI-iștii de azi, sunt proprietari de firme, au protocoale "secrete" cu justiția și controlează viața politico-administrativă în baza legilor! Halucinat!! Mai au și timp să "prindă" spioni? Nu am auzit de "succesuri" ale contraspionajului! Și atunci mă întreb dacă viteazul popor român le apreciază activitatea sau îi este, în continuare, frică de "serviciile secrete" ca până în 1990? Eu am o părere!
Doresc ca viitorul președinte căruia îi sunt subordonate serviciile (de ce nu Parlamentul?) să restrângă din forța lor pe plan economic (fără firme SRI!),| juridic (fără protocoale secrete!) sau politic (fără acoperiți la conducerea partidelor!) etc. Să se ocupe doar de spionaj extern (spre est în principal!) și contraspionaj! Dacă vrem să fim democrație autentică și nu una postsovietică!
Dan Strutinschi