Afirmația din titlu este evidentă și nu mai trebuie argumentată, fiind valabilă la nivel național, în Europa și chiar în cea mai mare parte a lumii. Această realitate trebuie să aibă o explicație (în realitate, mai multe) care este legată de dezvoltarea economico- tehnologică (comunicarea în primul rând), democratizarea vieții sociale și implicit libertatea cuvântului și opiniei, dar și competiția acerbă pentru dobândirea sau păstrarea puterii politico-administrative. La aceste realități se adaugă elemente specifice fiecărei națiuni sau zone ale globului care accentuează până la conflicte armate competiția între țări și în cadrul fiecărei entități statale. Nu trebuie să privim polarizarea politică, economică, socială etc. ca un fenomen eminamente negativ. Reprezintă și diversitatea de opinii sau de modalități de rezolvare a problemelor vieții curente sub toate aspectele. Iar manifestarea diversității este o cale (chiar și sursă) a progresului general. În zilele noastre asistăm (nu doar în România) la o polarizare a societății spre extreme, la apariția (din păcate, cu succes) în spațiul public, dar și în instituțiile reprezentative ale democrației (parlament, consilii locale sau departamentale etc.) a liderilor fără scrupule și talentați manipulatori și la utilizarea cetățenilor frustrați ca mase de manevră în erodarea statului de drept. În realitate, aceasta este marea amenințare la adresa democrației, subminarea ei și dorința de a o înlocui cu un regim totalitar care, se minte fără scrupule, ar pedepsi pe cei care profită ilegal de libertățile și drepturile cetățenești în scop personal. Din antichitate (democrația ateniană sau cea romană) se respingea extremismul și se decreta că "calea de mijloc este calea de aur". Nu vă gândiți nicio clipă la calea propusă de AUR, partidul domnului Simion.
Ne întrebăm, legitim, de ce "păpușarii" sau ”oculta națională și mondială" preferă extremismul ca mijloc de influențare politico-administrativă. Fără a mă băga pe studii sociologice pe această temă (care sunt?) consider că "electoratul țintă" al mesajului extremei, în proporție de 15-20% din total, îi determină să se orienteze spre el. Sunt acești votanți deja convinși că măsurile extreme sunt soluția în rezolvarea tuturor problemelor și așteaptă "steagul din fruntea cruciadei" anticorupție, naționale și pentru poporul oprimat. Cei care finanțează copios aceste mișcări, din țară sau de afară, au scopuri economice, politice, administrative clare, iar profitul bănesc întrece de zeci de ori investiția.
Deși populația crește (în zonele sărace), resursele sunt limitate, mediul este afectat și fenomenele extreme se întețesc, putem spune fără teamă că viitorul apropiat (ca și prezentul în majoritatea zonelor planetei) este favorabil unui mod de viață decent, chiar bunăstării în mare parte. Acest lucru este posibil datorită Progresului tehnic, mai ales în domeniile de vârf și unor politici statale echilibrate în majoritatea statelor importante, cu excepția dictaturilor. Este absurd că adoptăm politici extremiste sau să credem în ele pentru că nu asigură un plus de libertate sau trai mai bun. Din contră! Se pune acut și urgent problema apărării libertăților actuale, chiar dacă în multe cazuri sunt profitori lipsiți de scrupule ai democrației sub masca minorităților etnice, religioase, sexuale etc. ce vor să impună dictatura celor puțini. Salvgardarea democrației, care reprezintă majoritatea și centrul politic în toate țările (cu nuanțe de stânga sau dreapta), trebuie să aibă ca mentori intelectualii națiunilor, care se implică și politic (fără a deveni politruci) și care pot pe plan teoretic, dar și prin exemplul personal, să contracareze extremele și polarizarea excesivă. Pe ei trebuie să-i urmăm pentru că actualmente consider că asistăm la o polarizare, nu gen stânga-dreapta, ci democrație versus dictatură și la "un cântec de lebădă" (sper) al ultimilor tirani sângeroși.
Și ajungem la aceeași necesitate permanentă: Educația!
Dan Strutinschi