Stăpânirea de sine este manifestarea mentală a echilibrului emoțional și o cerință de bază pentru dezvoltarea spirituală. Echilibrul și stăpânirea de sine sunt interdependente. Fără echilibrul emoțional este imposibil să menținem stăpânirea mentală și fără stăpânire mentală este imposibil să cultivăm echilibrul emoțional.
Cultivarea stăpânirii emoționale necesită o vigilență constantă și o autodisciplină riguroasă. Spre deosebire de alte încălcări ale practicilor, cum ar fi excesul de mâncare sau sex, complacerea în izbucniri emoționale precum furia, pofta sexuală, teama sau gelozia poate anula un comportament disciplinat de o viață și a reprezentat degradarea și căderea multor oameni.
Cultivarea echilibrului înseamnă aplicarea disciplinei și a conștiinței pentru a nu lăsa emoțiile nestăpânite. Înseamnă păstrarea în echilibru a energiilor interne prin reglarea reacțiilor emoționale la stimulii exteriori. Înseamnă controlul inimii de către minte, nu a lăsa inima să galopeze fără control; înseamnă ghidarea emoțiilor cu înțelepciune și subordonarea instinctelor în fața voinței.
Ca formă de bază a energiei umane, emoțiile sunt o resursă importantă, dar trebuie antrenate și transformate astfel încât să sprijine, nu să oprească dezvoltarea ființei umane. Starea de echilibru interior este atinsă și menținută prin fuzionarea compasiunii cu înțelepciunea. Fără căldura energiei emoționale a compasiunii, înțelepciunea este rece și calculată. Fără claritatea și percepția înțelepciunii, compasiunea este o intenție nobilă care nu poate fi niciodată pusă în aplicare.
Dar ce este compasiunea? Compasiunea este o formă altruistă de pasiune, o emoție egoistă transformată de înțelepciune în empatie pentru suferința celorlalți. Energia emoțională a compasiunii este la fel de puternică precum pasiunea obișnuită, dar în loc să risipească energia și să perturbe stăpânirea de sine cu accese de emoție nereținute, compasiunea concentrează energia și motivează voința pentru a folosi înțelepciunea și celelalte resurse personale în vederea ajutării oamenilor.
Singurul mod eficient de controlare a reacțiilor emoționale și stabilizare fermă a echilibrului este prin practicarea stăpânirii de sine zi de zi în timpul situațiilor și activităților obișnuite. Acest tip de practică este cunoscut ca „meditația prin acțiune”. Viața emoțională este terenul de testare pentru meditație. Dacă furia, frica, dorințele sexuale, invidia și alte emoții conflictuale continuă să vă deranjeze liniștea minții, să tulbure echilibrul energetic intern, să întunece claritatea mentală și să conducă comportamentul pe căi greșite, înseamnă că nu ați reușit să ajungeți la o stare de echilibru interior în activitățile zilnice. Aceasta este o problemă des întâlnită și un mod de a o depăși este să încercați să impuneți o scurtă pauză între percepție și răspuns, mai ales în situațiile sensibile din punct de vedere emoțional, astfel încât mintea înțelepciunii să aibă șansa să regleze reacțiile înainte ca mintea emoțională să trimită energia către un răspuns grăbit și irevocabil. Această pauză între percepție și reacție este secretul de bază aplicat pentru a strânge lațul disciplinei mentale în jurul său.
Arta supremă în cultivarea echilibrului interior și a purității inimii este practicarea zilnică a Rugăciunii inimii folosind ca punct de sprijin actul respirator. Pe inspirație rostim în minte „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu...!”, iar pe expirație rostim în minte „...miluiește-mă pe mine păcătosul”. Efectele acestei rugăciuni sunt, printre multe altele, dobândirea unui bun echilibru interior și a stăpânirii de sine prin intrarea – pe timpul rugăciunii și după ce o rostim – într-o stare de armonie emoțională și mentală.
Una dintre situațiile cele mai bune pentru cultivarea echilibrului și practicarea stăpânirii de sine este căsătoria. Apropierea și intimitatea căsătoriei provoacă gama completă de emoții și singurul mod de a opri „maimuța emoțională” din a distruge căsătoria este cultivarea stăpânirii de sine și a învăța cum să conduci inima cu ajutorul minții.
Echilibrul emoțional este probabil virtutea care este cel mai greu de atins dintre toate, dar este indispensabilă pentru progresul pe acest drum, mai ales în etapele înaintate de dezvoltare interioară. Fără ea, emoțiile vor capta în mod constant toată energia și vor neutraliza toate comenzile minții înțelepte. Rațiunea este de puțin ajutor în acest caz, deoarece rațiunea este controlată de egoul temporal, care acceptă mintea emoțională și raționalizează comportamentul pentru a-i satisface capriciile. Numai intenția fermă și conștiința alertă pot coordona puterea voinței necesară pentru a vă elibera de colții antropoizi ai minții emoționale care se agață de egoul uman așa cum proverbiala „maimuță” a dependenței de droguri se agață de dependenți.
Psiholog Mihai Moisoiu
Tel. 0753937223
www.mihaimoisoiu.ro
E-mail: mmmoisoiu@gmail.com