N-ai economisit... vine Dan!

Un subiect dezbătut etern este cel al cheltuielilor militare, al necesității lor și al efectului asupra economiei mondiale, a nivelului de trai ("oamenii mor de foame și conducătorii cumpără arme!") sau a mediului prin utilizarea de resurse neregenerabile. Un lucru este evident, respectiv că aceste cheltuieli nu contribuie la o viață mai bună pe Terra! Dar sunt necesare pentru protejarea vieții cetățenilor și a bunurilor lor la care atentează, din zorii istoriei până acum, invadatori doritori de a stăpâni noi teritorii și populații. În plus putem privi (și trebuie!) aceste cheltuieli și ca unele investiții (foarte rentabile acum) în condițiile creșterii exponențiale a cererii de arme și muniții. Mai mult, investițiile în cercetarea militară (de stat, dar tot mai mult și private - vezi SUA) și rezultatele lor se aplică ulterior și în producția civilă cu beneficii mari.

În acest moment, este nimerit să analizăm cheltuielile militare pe țări, zone geografice și procentul lor din PIB-ul fiecărei națiuni (~ efortul Național!). Invazia barbară a hoardelor lui Putin a forțat statele democratice să își crească investițiile în arme și muniții la un nivel necunoscut din 1945! Iar aceste cheltuieli sunt atât pentru propria apărare, cât și pentru sprijinirea Ucrainei care își apără eroic teritoriul, dar și pe noi (aștept înjurături putiniste!). Ajutorul acordat Kievului este diferit și în funcție de politica specifică fiecărei țări, ajungându-se la diferențe imense între membrii Europei. Spre exemplu, mica Danemarca (cu 4,5 milioane locuitori) a oferit ajutoare, până la finalul lui 2023, de 8,6 miliarde de euro, iar Franța de 1,7 miliarde euro (cu 65 de milioane de locuitori). Și cheltuielile proprii ca parte din PIB sunt diferite, între 1% și 4% (Polonia și țările baltice), probabil în funcție de apropierea de zona conflictului și frica de invazie. Forța statelor democratice din vest (cele mai multe membre NATO) este dată, în primul rând, de SUA, apoi de Marea Britanie și Franța. Germania, ca și democrațiile din Extremul Orient, Japonia, Coreea de Sud, Australia etc., se înarmează intens, atât datorită amenințării rusești, cât și a Chinei. O armată foarte competitivă va avea Polonia, probabil la nivelul Franței sau Marii Britanii, care va reprezenta un adversar redutabil în fața expansiunii rusești (pentru a câta oară?!?).

Industria militară, multă vreme "cenușăreasa" economiei europene, a repornit frenetic, atât pentru a asigura frontul din Ucraina (alături de SUA și Canada), dar și pentru a reface stocurile propriilor armate și ale noilor unități care se vor înființa rapid peste tot. Comenzi sunt pentru mulți ani de producție de pe întreaga planetă (sunt conflicte peste tot) și rentabilitatea investițiilor în aceste unități de producție este foarte ridicată. Țări obligate după ultimul război mondial să aibă armate simbolice (Japonia, Germania și aliații lor) sunt încurajate să se înarmeze repede și o fac. Problemele pe care cheltuielile cu înarmarea le au, tradițional, țările democratice în momentul votării bugetelor naționale (vezi votul bugetului american în secțiunea ajutorului pentru Ucraina și Israel) par să fie depășite și conștiința pericolului pe care dictaturile îl reprezintă este generală.

Pacifiștii și mișcările lor puternic finanțate din est (Rusia, China în primul rând) nu mai au succes nici politic, nici ca ONG-uri. Sloganurile precum cele din perioada bolșevică, "să facem din arme pluguri" sau ”URSS bastionul păcii e!" au devenit și mai ridicole decât în momentul lansării lor! În Japonia, cu o tradiție postbelică pacifistă largă răspândită (Hiroshima), cei care mai cred în pace fără înarmare sunt numiți fără menajamente "pacifiști senili"!

La noi sunt majoritari pacifiștii plătiți! Și nu în ruble! S-au devalorizat!

Dan Strutinschi