N-ai economisit... vine Dan!

Cei "mari" devin mai puternici pe plan mondial. Asistăm la o concentrare a forței economice, politice, militare, tehnologice, dar și la impunerea geopolitică în câteva zone ale planetei: SUA, Europa, Extremul Orient și, mai nou, sudul planetei. Realitatea concentrării puterii, sub toate formele, nu înseamnă abandonarea altor zone ale planetei, globalizarea fiind cel mai elocvent exemplu în acest sens. Planeta are nevoie de toate resursele umane, minerale, energetice, tehnologice și de producție pentru a asigura tuturor celor 8 miliarde de locuitori o existență demnă. Dar cei mai puternici (economic și tehnologic analizăm aici) încearcă să-și impună reguli (ordine mondială?) în avantajul lor. Natural apar și divergențe mari între "polii de putere", fiecare încercând să-și impună prioritățile, iar lupta lor creând impresia (doar impresia?) că majoritatea națiunilor sunt excluse de la "masa bogaților". Puterea actuală are o componentă esențială în forța tehnologică ce nu poate performa fără o susținere financiară imensă, de care se bucură doar câteva națiuni. Iar rezultatele cercetării foarte scumpe este greu de crezut că vor fi făcute cadou vreodată țărilor mai puțin dezvoltate.

Soluția țărilor "mici și mijlocii" și pe plan economic, ca și politico-militar, este accederea în alianțe zonale (UE, ASEAN), globale (BRICS și asociații) pe grupe de furnizori de materii prime, precum OPEC (petrol) sau produse alimentare etc. "Unirea face putere" este un adevăr valabil și pe piața mondială în lupta concurențială fără menajamente. Doar interese!

Poli de putere au existat permanent în istorie și au fost și sunt rezultatul dezvoltării economice inegale pe planetă, unii fiind mai harnici și inventivi decât alții. Secolul trecut este cel mai elocvent exemplu în acest sens, planeta fiind divizată în două mari grupuri de state (socialiști - comuniști și capitaliști - democrați), la care se adaugă un număr mare de state (în general sudul puțin dezvoltat) cunoscut sub denumirea de "state nealiniate". Acum, asistăm la încercarea de edificare a unei "lumi multipolare"  sub toate aspectele, de la economie sau putere militară până la manifestări pe plan cultural. Poate fi o soluție de viitor, dar tendința marilor puteri de racolare a statelor nou apărute pe hartă ca puteri regionale (vezi India, Japonia, Coreea de Sud, Brazilia etc.) mă face reținut în a avea încredere într-o evoluție pozitivă. Cu atât mai mult că, în general, puterea politică în acele state este deținută de regimuri cu poziții autocrate (în cele din sud).

Până la urmă, realitatea zilelor noastre ne arată o luptă pentru putere, ca întotdeauna. Problema care se pune este legată de "armele" utilizate, respectiv: impunerea ca lideri mondiali se face prin performanțe social-economice sau tehnologice, sau prin agresiune (război hibrid sau pe față, campanii de denigrare, manipulare, dezorientarea națiunilor prin știri false etc.). Nu cred că această foarte dură competiție va fi câștigată de regimurile autocrate (nici măcar China), dar costurile agresiunii lor sunt deja imense și vor crește. Și totul, pentru păstrarea puterii unor dictatori și a camarilelor lor. Cum de reușesc să "aburească" și cetățeni educați și cinstiți este o mare dilemă pentru mine.

Democrația, cu toate hibele ei, este garanția creșterii economice (prezentă și în unele țări cu regim autocrat) în același timp cu îmbunătățirea nivelului de trai, existența de reale libertăți cetățenești și posibilitatea dezvoltării personale.

Dan Strutinschi