Tulburarea de stres posttraumatic apare în urma unor evenimente traumatice majore, adică după ce o persoană a fost expusă unui pericol real cu riscul de a fi grav rănită, când integritatea sa corporală a fost afectată sau când a fost martoră, de exemplu, la moartea altor persoane.
După modul în care au fost trăite, numeroase evenimente pot provoca reacții traumatice întârziate. Este important să menționăm că expunerea la traumă poate fi directă sau indirectă. Fără pretenția de a fi exhaustivă, iată o listă a traumelor susceptibile să provoace tulburarea de stres posttraumatic: un traumatism fetal (intrauterin); un traumatism produs la naștere; pierderea unui părinte sau a unui membru apropiat al familiei; abandonul fizic la naștere sau anumite forme de abandon afectiv; o boală, o febră puternică sau otrăvire accidentală; o imobilizare prelungită sau o imobilizare cu ghips sau atelă a unei părți a corpului sau a abdomenului, în cazul copiilor mici; anumite tratamente medicale sau dentare; o operație chirurgicală; o anestezie; un accident de mașină, avion, vapor sau de orice alt fel; un abuz sexual, maltratarea fizică sau psihologică, inclusiv abandonul sau lovirea; un jaf cu agresiune, luare de ostatici; victimizare în cadrul traficului de persoane, un conflict armat; un act de violență la care persoana a fost martoră; o catastrofă naturală, precum un cutremur, un incendiu, o inundație sau un uragan.
În anumite cazuri, este suficient ca o persoană să fie martoră la un eveniment traumatic sau violent pentru a dezvolta tulburarea de stres posttraumatic, în alte cazuri simplul fapt de a asculta poveștile traumatice ale unor persoane de care individul respectiv se simte legat poate declanșa ca acesta să sufere de tulburare de stres posttraumatic.
Este posibil ca un diagnostic de cancer sau tratamentul acestuia să declanșeze un sentiment de disperare și anxietate care nu se estompează cu timpul, ci mai degrabă se accentuează. În acest caz, riscul de a dezvolta tulburarea de stres posttraumatic crește. Tulburarea de stres posttraumatic poate să apară la mulți ani după tratament. Simptomele se aseamănă cu cele pe care le manifestă persoanele care au fost martore la evenimente dureroase care le schimbă viața, precum un dezastru natural, o crimă violentă, un bombardament sau un război.
Este necesar să constatăm că tulburarea de stres posttraumatic are cauze diverse și multiple. Nu există o sistematizare a acestei tulburări; de fapt, unele persoane care trec prin diferite evenimente traumatice nu prezintă semne de suferință, în timp ce altele rămân profund marcate. Știința nu poate oferi explicații legate de acest fenomen. Nu se cunosc nici motivele pentru care unele persoane încep să aibă simptome ale tulburării după mai mulți ani, în timp ce alții se resimt la scurt timp după producerea unui eveniment traumatic, alte persoane, deși supuse la mai multe evenimente traumatice, nu prezintă simptome de tulburare de stres posttraumatic, iar, pentru anumite persoane, simptomele se declanșează după un traumatism. Totuși, se cunoaște faptul că o persoană riscă să dezvolte tulburarea de stres posttraumatic dacă este supusă în mod repetat la evenimente traumatice. După cum putem constata, rămân multe lucruri de descoperit despre tulburarea de stres posttraumatic.
Se estimează că afectează o persoană din zece și reprezintă una dintre problemele de sănătate cele mai răspândite, dar care este în mare măsură diagnosticată greșit. Este întâlnită atât la adulți, cât și la copii, iar în rândul femeilor riscul de a o dezvolta este de două ori mai mare decât în rândul bărbaților.
Persoanele care au anumite profesii sunt mai expuse la tulburarea de stres posttraumatic. Este vorba despre următoarele meserii: soldat, polițist, pompier, gardian de penitenciar, medic pe ambulanță, medic la UPU, asistent medical, voluntar în cauze umanitare, șofer de autobuz sau mecanic de locomotivă, dar și de meserii precum cele din domeniul judiciar sau social, acestea din urmă fiind mai expuse la cazuri de viol sau de agresiune ale victimelor (adulți sau copii), care le sunt clienți. Dintre acești profesioniști, circa o treime vor suferi de TSPT.
Tulburarea de stres posttraumatic este frecvent întâlnită în rândul migranților care provin din țări aflate în război sau în diverse situații de conflict armat. Un studiu recent făcut asupra migranților, în Germania, confirmă că o proporție semnificativă dintre cei diagnosticați cu tulburarea de stres posttraumatic au trecut prin experiența războiului (71%), au asistat la un atac violent (67,9%) sau la alte tipuri de agresiuni (51,4%), au fost torturați (50%), încarcerați (47,9%) sau au fost victime ale unor agresiuni sexuale (81,1%). Formele de TSPT de care suferă migranții pot fi declanșate de evenimentele trăite în țările de origine, dar și de evenimentele prin care au trecut în timpul călătoriei sau în țările care i-au găzduit.
Psiholog Mihai Moisoiu