Să ne oferim șansa de a ne vindeca

Pentru a ne vindeca pe deplin avem nevoie și de experiențe profunde, care pot accesa și vindeca aceleași părți din creierul nostru care au fost afectate de experiențe traumatice sau foarte dureroase. Adesea, aceste experiențe profunde există deja în viața noastră, însă nu le-am acordat atenție sau le-am considerat ca pe un dat. Poate avem parte de un loc de muncă unde atmosfera este sănătoasă, însă noi nu ne-am îngăduit să ne simțim în siguranță în acel mediu. Sau poate avem în jurul nostru persoane care ar fi dispuse să ne iubească și să ne încurajeze, care ne-ar și proteja la nevoie. Însă noi nu le-am permis să facă acest lucru, pentru că le ținem la distantă. Nu le vedem așa cum sunt, ci așa cum ne temem că ar putea deveni: cineva care să ne rănească așa cum ni s-a mai întâmplat în trecut. Ne temem că, dacă i-am lăsa pe cei din jur să se apropie, ne-am expune iarăși suferinței. Adesea reacționăm așa chiar și față de propriile familii. Atunci când ne plecăm urechea la trecut și trăim potrivit lui sau când încercăm să validăm o convingere greșită învățată în trecut, putem deseori să ratăm experiențele vindecătoare din prezent, chiar și pe acelea din propria noastră familie. Poate că am respins fără să ne dăm seama mesajele de încurajare și vindecare trimise de cei apropiați. Este tragic, întrucât pentru a ne vindeca trebuie să ne îngăduim să fim iubiți și să ne simțim în siguranță.

Când cineva încearcă să ne iubească și să ne încurajeze, este posibil să reacționăm ca și cum această experiență nu este reală sau sigură, deoarece la un nivel profund, inconștient, credem că în esența noastră noi nu merităm să fim iubiți. În acest caz, putem trăi o incongruență profundă atunci când alții încearcă să ne iubească, să ne încurajeze sau să ne ocrotească. Este ca și cum ei ne oferă un dar, însă noi nu îl putem accepta fiindcă nu ne simțim vrednici de el. Acest lucru ar indica prezența rușinii. Așadar, să învățăm să îi acordăm omenirii o a doua șansă: atât celorlalți, cât si nouă înșine.

Acesta este marele paradox pentru aceia dintre noi care se află pe calea vindecării. Tocmai de omenirea care ne-a dezamăgit atât de mult și ne-a rănit, de ea avem nevoie pentru a ne vindeca. Nu putem să ocolim această realitate sau să ne eschivăm. Singur că Dumnezeu ar putea să ne vindece direct. Însă El ne-a creat cu legături nevăzute între noi. Nu vrea să trăim singuri și izolați. A păstra distanța și a ne păzi de ceilalți oameni înseamnă că nu vom cunoaște iubirea adevărată și nu vom îndeplini marea poruncă ce ne-a fost dată. Nu avem de ales, trebuie să iubim și să fim iubiți liber și neîmpovărați de griji.

Acesta este lucrul central în rescrierea zonei din creier marcate de frică, pentru a avea o șansă să trăim acele experiențe noi, vindecătoare. În cel mai fericit caz, putem să ne fim doctori ai sufletelor unii altora. Sigur că există mereu o posibilitate, chiar foarte mare, că se va mai întâmpla să avem dezamăgiri sau să suferim. Însă acum știm că și dacă vom retrăi emoțiile din trecut, nu înseamnă că se repetă aceeași experiență.

Ajungem să învățăm că putem fi răniți din nou, dar suntem în siguranță. Luând în calcul acest lucru, am putea chiar să primim cu seninătate experiențele dezamăgitoare. Ele ne sunt ca un test și ne fac să înțelegem că, deși în prezent este loc pentru dezamăgire ori durere, nu înseamnă că trecutul se repetă. Nu mai suntem copilul vulnerabil sau victima neputincioasă. S-au schimbat multe, viața noastră s-a schimbat, noi înșine ne-am schimbat. Am căpătat mai multă experiență și înțelepciune, timpul și-a urmat cursul și noi trebuie să facem același lucru. Acum dispunem de resurse pe care înainte nu le aveam. Putem face alegeri ca adulți, putem trasa limite, putem fi mai avizați privind emoțiile, putem să reperăm problemele și să le rezolvăm, putem deveni managerii vieții noastre emoționale. Pe măsură ce avem mai multă încredere în aceste adevăruri, putem deveni tot mai rezilienți. Începem să trăim precum cineva care nu a trecut prin experiențele dureroase pe care le-am traversat noi. Muzica dureroasă a trecutului a încetat. Acum auzim și ascultăm numai melodia frumoasă a prezentului, în care există riscuri, însă beneficiile le depășesc cu mult. Dacă am ajuns în acest punct, atunci ne-am vindecat.

Psiholog Mihai Moisoiu

Tel. 0753937223

www.mihaimoisoiu.ro

E-mail: mmmoisoiu@gmail.com