Rezonanța și traumele noastre

Toți am trecut prin clipe în care am rezonat cu ceva ce ne-a mișcat profund. Însă momentele de rezonanță care apar când avem nevoie de vindecare tind să fie mai puternice și mai intense. Poate ne simțim foarte bine la un moment dat, dar brusc suntem copleșiți de emoție fiindcă am dat peste ceva la care am avut o strângere de inimă sau pur și simplu ne-a oprit în loc. Asemenea clipe de rezonanță au tendința de a declanșa suferință și adesea ne aduc lacrimi în ochi, dar pot fi și o mare binecuvântare și o șansă pentru noi. Atunci când venim în întâmpinarea lor și învățăm din ele, ne pot ajuta să facem un salt înainte în vindecarea noastră emoțională. Asemenea momente ne sugerează ceva. Ele reflectă un aspect al persoanei noastre la care am avea nevoie să ajungem, însă nu am făcut-o încă întrucât nici nu conștientizam că există. Momentul în care rezonăm cu ceva ne poate oferi în câteva minute o revelație la care altfel am fi ajuns după un an.

Când ceva rezonează cu noi, înseamnă că a trecut de barierele noastre protectoare la care am recurs pentru a ține la distanță anumite experiențe și emoții. Un moment de acest fel depășește în mod tainic apărarea pe care ne-am clădit-o. Poate toată viața am evitat anumite amintiri, emoții sau experiențe, însă căpătăm acces la ele și la emoția corespunzătoare doar pentru că am văzut sau am perceput un aspect al suferinței noastre la altcineva. Poate tocmai când urmăream un film vedem o scenă în care cineva suferă și, deodată, izbucnim în plâns din adâncul inimii. Când apar asemenea momente de rezonanță, adesea ne uluiește înrâurirea lor și reacționăm întrebându-ne de ce ne simțim astfel. Poate vom respinge imediat asemenea momente ca fiind o copilărie și vom trece pe lângă ele fără să le mai analizăm. Însă ar fi o tragedie să procedăm astfel, căci este o șansă pierdută ce ne-ar fi putut ajuta să întrezărim ce este dincolo de acele emoții nedepășite și ne va oferi și o scurtătură către un aspect al experienței noastre pe care încă nu l-am depășit. Momentele de rezonanță sunt precum o dinamită care poate spulbera straturi întregi ale experienței noastre și ne pot duce direct la țintă.

Însă, pentru a valorifica aceste momente, trebuie să ne lăsăm purtați de ele, să nu le evităm. Pentru a face acest lucru, ne întrebăm ce temă am asocia experienței la care am asistat și cu care am rezonat. Aceste momente pot transmite ceea ce noi încă nu reușim să o facem și nu am izbutit încă să verbalizam. De pildă, poate în copilărie am suferit o pierdere și acum vedem un film în care cineva ajunge să deplângă și să accepte într-un final o pierdere, moment care constituie un factor declanșator al durerii noastre. În esență, personajul din film simte ce aveam și noi nevoie să simțim, dar nu ne-am îngăduit să o facem. În timpul acestor momente, se deschide o fereastră și întrezărim adevăratele și poate principalele lupte lăuntrice pe care le avem, motiv pentru care momentul respectiv devine ca un ghid pentru noi.

Rezonanța poate avea loc și în contextul prezenței într-un grup. În asemenea cazuri, poartă numele de „rezonanță limbică”. Există un beneficiu terapeutic în a-i asculta pe ceilalți împărtășindu-ne experiențe în care ne regăsim, fie că ne regăsim în toată povestea sau numai într-un aspect al ei. Atunci când ascultăm experiența altcuiva ce conține elemente comune cu ce am trăit noi, când asistăm la emoțiile acelei persoane, se activează sistemul nostru limbic. Este sănătos că se întâmplă așa, întrucât așa am fost creați. Avem nevoie unii de alții.

Iată un exemplu obișnuit de rezonanță limbică: să spunem că ne simțim stresați sau copleșiți de o anumită situație. Atunci când ne întâlnim cu cineva care se luptă cu o experiență asemănătoare și simte ceea ce simțim și noi, are loc nu doar o validare cognitivă. Vom simți că ne alină emoțional, că ne ajută să ne echilibrăm. Ne simțim mai bine, mai puțin copleșiți când știm că nu suntem singurii care se simt astfel. Nu înseamnă că ne uităm la ceilalți pentru a afla cum ar trebui să ne simțim, numai că simplul fapt de a ști ca altcineva simte același lucru ca noi ne scoate din izolare și ne creează sentimentul că și altcineva împărtășește experiența noastră. Ne ajută să știm că nu suntem singuri.

Ceva nedepășit din adâncul ființei noastre va căuta să iasă la suprafață, cum se întâmplă și cu o așchie. Chiar dacă este un obiect neînsuflețit, caută în mod natural să iasă afară. Mecanismele noastre de protecție încearcă să țină înlăuntru suferințele nedepășite, dar noi suntem ființe create cu o înclinație naturală spre vindecare. Face parte din chipul lui Dumnezeu în noi. Acest lucru trece dincolo de evenimentele traumatice sau extrem de dureroase, aplicându-se la orice experiență semnificativă, profund negativă la care am fost supuși. Dacă învățăm să conștientizăm lucrurile cu care rezonăm și de ce anume se întâmplă așa, putem câștiga mult timp și ne putem elibera mai ușor de trecut.

Psiholog Mihai Moisoiu

Tel. 0753 937 223

www.mihaimoisoiu.ro

E-mail: mmmoisoiu@gmail.com