De ce se face politica de râs?!

Întrebarea din titlu stârnește zâmbete (sper), dar are și o componentă "serioasă", referitoare la calitatea actului politic și a personajelor care formează celebra "clasă politică". Societatea se dezvoltă sub aspecte economic, tehnico-științific (foarte rapid) și mai puțin în zona cultural-educativă, dar involuează, după părerea mea (nu cred că este singulară), pe planul eficienței actului politic, implicit și administrativ, diplomatic sau de promovare-reprezentare a națiunii. Putem afirma categoric că cei care "ne reprezintă" în parlament, guvern sau la nivelul UE și mondial nu sunt cei mai dotați intelectual, educațional sau nu manifestă responsabilitate și implicare în exercitarea misiunii de aleși-numiți ai neamului. De ce?

Una dintre marile probleme ale democrației reprezentative, cum vrem să fim și noi (suntem la jumătatea drumului, zic eu), este o cronică lipsă de criterii pentru selecția reprezentanților. Această hibă majoră este constatată și nerezolvată în toate țările democratice, inclusiv în cele cu vechime în această formă de conducere. Dovada este apariția și reușitele pe plan politic a tuturor "excentricilor", pe care personal îi consider reprezentanții celor 15-18% din adulții cu probleme psihice (conform statisticilor medicale), dar cu drept de vot. Dar pe lângă acești ciudați, în zona de decizie se găsesc și o mulțime de nechemați sub aspectul calificării, experiențe și chiar a capacității de comunicare corecte (nu prea știu să "vorbește" corect, dar au "succesuri"!). La întrebarea legitimă referitoare la modalitatea de a ne "procopsi" cu ei, sigur că toți avem răspunsuri: nepotism, amantlâc, părinți cu bani, lingușeală extremă etc.

Marea problemă în promovarea celor care se fac (și ne fac) de râs este lipsa meritocrației cu toate elementele ei de calitate umană necesare în selecția, promovarea și menținerea în funcții a acelor submediocri. Ciudat este (oare?) că la nivel central și chiar în Parlamentul European cei total incompetenți (chiar "limitați total") sunt într-o proporție mai mare decât în instituțiile locale. Vedem în parlament aleși (în realitate "puși pe listă" la vârf de lideri) care sunt evident incapabil să contribuie la procesul legislativ, în guvern asistăm la prestații ridicole ale unor miniștri care ne fac să-i regretăm pe analfabeții din anii '50, iar în Parlamentul European ajung reprezentanți ai României care nu stăpânesc limba maternă sau nu fac absolut nimic într-un mandat de cinci ani. La nivel local sunt mai puțini astfel de "fii ai ploii".

Vinovații principali de prăbușirea prestigiului clasei politice și de apariția de personaje ridicole în zona de decizie sunt, în primul rând, liderii de partid, la toate nivelurile, și "sforarii" din umbră, de care nu se prea vorbește. Criteriile de promovare sunt, la toate partidele, legate de banii pe care aspiranții îi "pun la bătaie", loialitate necondiționată și pretențiile limitate privind ascenderea pe scara ierarhică de partid (nu trebuie să fie un concurent posibil al liderului). Și astfel, ne sunt propuse listele, pentru că la "votul uninominal" cu compensare s-a renunțat. De ce? Pentru că nu-i mai pot controla total? Iar noi vom alege etern "răul cel mai mic".

Ce ne așteaptă în viitor? Râsul-plânsul generat de viața politică va fi legat de extremism "bolnav”, de prostie (doar politică?) sau ticăloșie? Sau toate? Cine are interes și poate finanța slăbirea României prin "fabricarea" de "non-valori" politice și administrative? Este o întrebare legitimă și se referă și la "agenturile" externe! Spun, dar nu am probe. Dar nu putem fi atât de înapoiați fără "ajutor"!

Dan Strutinschi