N-ai economisit... vine Dan!

Privirea fixată pe promter a prezentatoarelor când vorbesc despre finanțe, bani, taxe etc. m-a îndemnat să scriu articolul de astăzi, fără a avea nici pe departe pretenția de a putea epuiza subiectul, nici 10%. Dar se pare că aici "analfabetismul funcțional" a cucerit România total. Și cu cât se pricepe mai puțin, cu atât se vorbește mai mult și mai departe de subiect. Nu sunt pregătit să ofer cursuri financiare, dar vreau să arăt, pentru ce interesați, cum politicile în această zonă pot și reușesc să influențeze economiile naționale, dar și cea mondială. Cum am devenit spectatori ai evoluției piețelor financiare care constituie, cum foarte inspirat ne spunea cineva, sistemul circulator (sângele) în acest organism mondial esențial, care este economia modernă.  Și am fost practic excluși din deciziile în zona financiară din cauza noastră, pentru că ne este lene să ne informăm (și avem surse imense și facile) sau tratăm cu superioritate naivă (nătângă?) pe contabili și alți "hârțogari" ca ei. Iar cei din fruntea finanțelor exploatează și abuzează de această situație.

Lumea finanțelor are multe aspecte, dar mă voi rezuma la două, pe care le consider eu (poate greșesc?) că prezintă un plus de interes, fiind foarte legate și de România și politica sa în domeniu. Ignoranța generală în domeniu din România (în țările dezvoltate cetățeanul mediu este mult mai informat) este dovedită indirect și de faptul că nimeni nu critică Banca Națională și eternii ei conducători. Și ar fi motive suficiente.

Un prim subiect pe care vreau să îl abordez este legat de cursul de schimb al monedei naționale în raport cu valutele forte. La prima vedere, suntem mulțumiți de faptul că cursul este stabil, cu evoluții nesemnificative, orice "nervozitate" fiind îmblânzită de Banca Națională prin intervenții pe piață, cumpărând sau vânzând monedă, în funcție de sensul evoluției. La prima vedere, stabilitatea, mai mult forțată, nu poate fi decât bună. La prima vedere! Dar cursul monedei naționale trebuie corelat și cu balanțele comerciale, de plăți sau cu politica de atragere a investițiilor. Când balanțele comerciale sau de plăți sunt negative (importăm mai mult decât exportăm), leul este prea puternic. Practic, făcând leul mai slab, ieftinim exportul și scumpim importul cu efect pozitiv în echilibrarea balanței comerciale și ulterior a întregii relației economice internaționale a țării. Iar rolul Băncii Naționale în devalorizarea sau revalorizarea (nu este acum cazul) monedei naționale este esențial, pentru a nu lăsa piața să o facă (vă aduceți aminte de diferențele de curs dintre cele afișate de casele de schimb și cel oficial). Această intervenție trebuie făcută treptat, dar este, după mine, absolut necesară.

Al doilea subiect de care vreau să mă leg în acest articol despre finanțe (în primul rând în România) este cel al intrării noastre în zona euro. Voi începe prin avantajele societăților românești în primul rând. Dobânzile la creștere în lei sunt de 3-4 ori mai mari decât cele în euro. Aproape fiecare firmă mai mare are nevoie de credite de producție (cu banii din credit cumpără materie primă, plătește angajații etc.) și după vânzarea produsului returnează sumele și dobânzile băncilor. Pe piața internațională, dar și locală, în momentul întâlnirii între oferta unei firme românești (dobândă 10% la credite) și una străină (a obținut creditele cu 2%) cine va fi avantajat? Fără comentarii! În realitate, după firmele străine, cei mai mari beneficiari ai acestei inconștiențe antinaționale (nu mă feresc să o spun) sunt băncile (tot străine) care au un profit în România și de șapte-opt ori mai mare decât în zona euro. Să credem teorii ale conspirației? Sau ale slugărniciei, copios interesate, ale conducătorilor? Bulgaria, colega noastră de suferință din Est, va intra în zona euro în 2025. Dar are conducători școliți la Harvard, deștept și patrioți. Noi...

Dan Strutinschi