Teoria tinereții fără bătrânețe și a vieții fără de moarte

Începând cu o singură celulă, organismul uman se dezvoltă treptat, într-o ordine prestabilită. Nu se dezvoltă în vid. Pentru ca o celulă să parcurgă procesul de mitoză, divizându-se pentru a se înmulți, este nevoie de duplicarea cromozomilor. Pentru acest proces de copiere a cromozomilor este necesară o cantitate suficientă de proteine și aminoacizi în interiorul celulei. Celulele embrionare primesc aceste nutrimente, precum și oxigenul, din pântecul mamei prin intermediul cordonului ombilical. Sângele mamei nu circulă prin corpul fătului în mod direct, dar toate nutrimentele necesare, mineralele și oxigenul îi sunt transferate prin cordonul ombilical. Sângele fătului le transportă apoi prin tot corpul acestuia. Din nefericire, dacă există substanțe toxice în sângele mamei, acestea vor fi transferate fătului prin cordonul ombilical. Există, din păcate, cazuri de copii născuți cu dependență de droguri.

Chiar dacă sângele mamei nu conține substanțe toxice, corpul fătului produce reziduuri. Procesul metabolic, oxidarea (arderea) nutrimentelor pentru a obține energia necesară funcționării, creează materii reziduale pe care organismul trebuie să le elimine. Întrebarea este cât de bine, sau cât de complet, reușim să eliminăm toate reziduurile? Reziduurile care nu sunt eliminate complet trebuie stocate undeva în organism. Procesul îmbătrânirii, care debutează chiar de la începutul vieții, reprezintă acumularea acestor deșeuri care nu au fost înlăturate. Chiar când nu sunt substanțe toxice în mâncare, tot rămân resturi care trebuie eliminate; totuși, dacă au fost substanțe periculoase, acestea se transformă în reziduuri otrăvitoare. Organismul trebuie să detoxifice otrava și să scape de ea.

Un renumit fiziolog francez, Alexia Carrell, a ținut în viață o inimă de pui timp de aproximativ 28 de ani. El a incubat un ou de găină. Inima puiului care creștea a fost extrasă și tăiată în bucăți. Aceste bucăți, formate din multe celule, au fost transferate într-o soluție salină care conținea minerale în aceeași proporție ca sângele de găină. El a împrospătat zilnic soluția respectivă și a menținut în viață inima puiului circa 28 de ani. Când a încetat schimbarea soluției, celulele inimii au murit. Secretul supraviețuirii inimii puiului este că el a menținut constante fluidele extracelulare și că a eliminat reziduurile celulare în fiecare zi, prin schimbarea lichidului în care era păstrată inima.

Oamenii au căutat nemurirea din vremuri străvechi. Istoria ne spune că, în aproape toate culturile, omenirea a căutat fântâna tinereții sau ierburi speciale care să ne ajute să trăim mai mult. Teoretic, noi suntem nemuritori. Ovulele și spermatozoizii se combină și creează celule noi și o nouă viață. Această viață nouă produce ovule și spermă, formând o altă ființă vie. Cu alte cuvinte, celulele sexuale nu mor niciodată. O parte din noi continuă să trăiască, printr-o nouă viață, la nesfârșit.

Ovulele și spermatozoizii sunt celule sexuale. Potrivit fiziologiei moderne, celulele sexuale nu dau semne de îmbătrânire și transportă potențialul vieții de la o generație la alta. Părinții pot avea semnele îmbătrânirii, dar copilul se naște fără acestea. Avem însă și alte celule, celulele somatice obișnuite. Pe măsură ce acestea cresc, se transformă în țesuturi specializate: nervi, mușchi, țesut conjunctiv, tendoane, cartilaje, piele, os, țesut adipos. Aceste țesuturi cresc la rândul lor și formează organe. Celulele specializate ale țesuturilor și organelor îmbătrânesc și mor. Ce face ca aceste celule să moară? Celulele se deteriorează deoarece produsele reziduale se acumulează. Vă puteți imagina o casă căreia i se permite să arunce doar 99,99% din gunoiul pe care îl produce zilnic? În doar câteva luni, casa ar mirosi foarte urât.

Acum că înțelegem că procesul de îmbătrânire și de deteriorare a celulelor este rezultatul acumulării reziduurilor, ne rămâne să înțelegem proprietățile acestor produse reziduale și să descoperim o metodă sigură de a ajuta organismul să le elimine complet în fiecare zi. Mai departe, dacă reușim cumva să îndepărtăm reziduurile vechi pe care le-am stocat în organism de câțiva ani, vom deveni mai tineri. Nu înseamnă că dăm ceasul cronologic înapoi, despre ștergerea ridurilor, astfel încât să părem tineri, deși interiorul îmbătrânește. Prin inversarea îmbătrânirii vorbim despre reducerea reziduurilor acumulate într-un organism de 50 de ani până la nivelul unuia de 40 de ani, sau chiar mai tânăr. Dacă deșeurile acumulate nu au produs daune ireversibile la nivelul țesuturilor și organelor până la această vârstă, atunci funcționarea lor poate fi, de asemenea, revigorată.

Psiholog Mihai Moisoiu