Românii au păreri ferme aproape în orice domeniu, ne dau sfaturi sau îndrumări valoroase și ar putea înlocui orice demnitar, de la primarul din comună până la Secretarul General ONU. Dar opiniile și soluțiile, ca și modul de a le pune în aplicare, le exprimă în cerc restrâns, cu prietenii la un șpriț și, de multe ori, cu voce scăzută, pentru a nu fi auzit de "organe" sau " dușmanii de clasă". Și asta, în ciuda faptului că suntem vocali la demonstrații pentru drepturi bănești sau pe stadioane. Dar acolo suntem în mulțime și ne simțim în siguranță pentru că nu putem fi identificați, deși în viitor...! Tehnica!
De ce ne este frică să ne exprimăm părerile? A rămas sentimentul de frică din comunism? Sau poporul nostru îl moștenește din zorii istoriei și s-au schimbat doar conducătorii care generau frica? Aproape nimeni nu recunoaște groaza de repercusiuni după atitudinea sa contrară acțiunilor celor de la putere. Și asta, în ciuda faptului că efectele nu există sau sunt minore în zilele noastre. Să acționeze subconștientul? Posibil, nu sunt specialist în psihologie.
O altă întrebare se naște din ”reținerea” românilor de a fi tranșanți "pe față". Suntem fricoși sau nepăsători? Sau ambele, și atunci cum recunoaștem granița între frică și nepăsare? Să fie nepăsarea o metodă de ascundere a fricii? Gata cu atâtea întrebări. Este clar pentru oricine cu "țiglele pe casă" că nepăsarea este mult mai periculoasă și foarte puțin justificabilă în societăți democratice, chiar "șchioape", cum este a noastră. Nepăsarea pentru soarta "cetății" lasă teren liber celor fără scrupule, extremiștilor și "pescuitorilor în ape tulburi", care pot astfel ajunge la "butoanele" puterii, cum s-a întâmplat des în istorie, cu rezultate catastrofale (bolșevici, naziști, maoiști etc.). În democrația ateniană antică (2.300 de ani în urmă) cei dezinteresați de societate și viața publică erau numiți idioți. Valabil și pentru cei care, stând în "turnul de fildeș" al confortului actual, le "pute" viața politică? Am pus doar o întrebare, nu dați cu pietre.
Majoritatea mută sau nepăsătoare "strălucește" în societate prin neimplicare (refuză votul la patru ani) și chiar se mândrește cu asta, susținând naiv (nătâng?) că "n-ai cu cine"! Dacă toți de pe lista de candidați nu corespund criteriilor majorității nemulțumite, de ce nu-și promovează proprii reprezentanți? Având majoritatea (60-70% sunt " absenteiștii"), ar avea victoria asigurată! Putem să-i facem pe cei asurzitori de tăcuți mai vocali și, esențial, mai implicați, utilizând metodele extremiștilor din politică sau presă, chiar dacă sunt ticăloase și manipulatorii. Să invocăm pericolul real al ascensiunii extremelor drepte sau stângi, puternic finanțate de state autoritare (Rusia, China, Iran etc.) și care sigur ajunse la putere vor afecta iremediabil nivelul de trai, dacă de libertățile cetățenești nu le pasă. Se pare că lipsa de informații (sau mai bine zis refuzul de a fi informat) îi împiedică pe mulți să afle care este nivelul de trai din țările conduse de dictatori sau motivul pentru care cetățenii migrează de la est la vest și niciodată invers. Chiar nu se știe? Sau invidia nătângă îi face să dorească moartea caprei vecinului, cu ajutorul hoardelor sălbatice ale estului. Am cunoscut și asemenea "patrioți". Jalnici!! Nepăsarea celor mulți favorizează pașii spre violență a "nebunilor la comandă" (vezi violența manifestațiilor de stradă). Nu suntem conștienți de asta?
PS Revenind "acasă". Pietonii suceveni sunt îndrăgostiți de traversarea pe roșu. Asta și pentru că polițiștii nu sunt prezenți. La birou își pregătesc ieșirea în stradă pentru salarii și sporuri. Doar pentru asta.
Dan Strutinschi