Ura „cumpărătorului de diplomă"!

Într-o țară în care până în 1990 obținerea unei diplome de absolvire a unei forme de învățământ superior (cu excepția Academiei "Ștefan Gheorghiu" sau a facultăților de poliție sau securitate) era dificilă și presupunea examene de admitere (cu doi-trei, până la 15 candidați pe loc), dar și examene de-a lungul anilor de studii foarte solicitante, "libertatea" de a cumpăra atestate false a fericit pe mulți complexați. Trebuie să recunoaștem și că mulți candidați inteligenți și pregătiți bine, dar care au "picat puțin sub linie" , cum se spunea atunci, și-au văzut dorința împlinită pe merit. Ei s-au integrat (dacă nu chiar erau) rapid în grupul absolvenților de studii superioare "pe bune". Dar în acest articol vreau să scriu despre masa tot mai mare, obraznică în a cere funcții de conducere (la stat, că în "privat" nu "bagă în seamă" diplomele de la facultățile "fantomă" cu studii "la distanță", eventual) și răspândită în poziții cheie din politică și administrație. Admit că există mulți "cumpărători" de diplome (unii chiar multe) care, după ce au făcut achiziția și au "înrămat" atestatul fals de calificare, s-au rezumat doar la a se lăuda "la neamuri".

Cum îi recunoaștem pe cei care se "împăunează" cu diplome dubioase? În primul rând, pentru că refuză speriați orice competiție (concurs) dacă nu este aranjat sau "cu dedicație", cum se spune. În politică, iubesc cu disperare listele pe care vor și în multe cazuri reușesc să obțină un loc eligibil. În aproape toate cazurile dispun de un bagaj de cultură generală sub mediocru, dificultăți în redactarea unei banale cereri (cu multe greșeli de ortografie, ca regulă). Aceste lipsuri sunt compensate de o lipsă de scrupule dusă la extrem (turnătorii de ieri și de azi), sunt exemple de viclenie în relațiile cu oamenii onești (de care se folosesc) și de o capacitate de a se alia cu cei cu care se aseamănă, conform proverbului. Bârfesc de multe ori convingător, inventează păcate celor care le stau în drum și sunt foarte atrași de colaborarea cu "instituțiile de forță". Mai mult, după ce au cumpărat "diplome civile", aproape toți conducătorii făcuți peste noapte se reped să obțină (cum ne pot spune șefii din servicii) și atestate de calificare pe siguranță națională, apărare, relații internaționale (sic!) etc. Consideră că dacă adunăm mai multe hârtii, dintre care și unele provenind din zonele care inspiră teamă (servicii, poliție etc.), impresionează mai puternic votanții. Și nu greșesc în multe cazuri.

Pe lângă ridicolul de care se "umplu" cei cu diplome și fără calificare (cunoștințe de specialitate), mareea de astfel de "cartoane" fără conținut în mâinile impostorilor are efecte negative majore, pe plan intern și chiar extern. Care este calitatea actului decizional (hotărâre pe plan local sau lege pe plan național) emis de demnitari care au uzurpat fără rușine poziții de "șefi"? Se bazează pe faptul că funcționarii se pricep, sunt în cea mai mare măsură conștiincioși și îi suplinesc în exercitarea atribuțiilor. De ce mai iau salarii? Cum ne reprezintă aceștia pe plan internațional, cum fac față rigorilor diplomatice și cum suntem văzuți în lume cu ei în frunte? Răspundeți dumneavoastră.

PS Avem și noi, ca Botoșaniul, teatru (realmente bun) și, mai nou, orchestră simfonică (cu perspective bune). Botoșănenii au și teatru de păpuși (marionete). Nu ne trebuie. Avem partide!!

Dan Strutinschi