Cum să ne eliberăm de nevoia de control și de tendința spre evitare

Pe măsură ce înaintăm în procesul de vindecare a traumelor din trecut, este necesar să fim atenți la formele nesănătoase de control și de evitare. Cele două, deși par separate și foarte diferite, converg de multe ori. O nevoie excesivă de a deține controlul înseamnă că evităm să pierdem controlul, deci și controlul poate fi considerat o formă de evitare. Aceasta din urmă ne costă foarte mult, pentru că ne poate lipsi tocmai de experiențele care ne vindecă și ne pot menține captivi în trecut. Atunci când lupta noastră cu evitarea este cronică, ne ducem viața ascultând de melodia trecutului, iar nu de prezent. Dacă am fost răniți profund, putem avea forme recurente de evitare prin care ne ferim de orice și de oricine care ne poate aminti de experiența noastră nedepășită din trecut. De obicei, acest lucru înseamnă să evităm foarte mulți oameni și o serie de experiențe de viață. Cu cât evitarea se extinde, cu atât ea ranforsează convingerile negative la care am ajuns din cauza experiențelor dureroase din trecut. Dacă ocolim lucrurile de care ne este frică, refuzăm să îi acordăm omenirii încă o șansă. Îi pedepsim pe cei din prezent și pe noi înșine pentru evenimente care au avut loc în trecut. În societate circulă următoarea observație: „Fă lucrul de care te temi și vei scăpa cu siguranță de acea frică.” Pentru a lăsa trecutul în trecut, trebuie să ne cufundăm în lucrurile de care ne temem. Trebuie să-i acordăm prezentului șansa de a ne oferi experiențele vindecătoare, iar creierul și sistemul nostru nervos se vor conforma.

Controlul împiedică și vindecarea din prezent. În timp ce ideea de control pare foarte atrăgătoare pentru toată lumea, este de fapt o povară și vine cu un preț greu de plătit pe termen lung. Am trecut prin experiențe dureroase în care nu am deținut controlul și se poate naște în noi dorința puternică după control în anumite aspecte ale vieții noastre sau chiar în toate. Această nevoie se poate manifesta ca o dorință de a-i stăpâni pe ceilalți, propriile noastre emoții și tot ce se întâmplă. Pot exista și momente când ni se pare că deținem controlul. Însă timpul ne va dovedi că nu putem păstra controlul și ne vom simți iarăși ca niște victime, ca și cum trecutul se repetă. Controlul prezintă și un alt paradox. Ne convingem pe noi înșine că, dacă am menține controlul absolut asupra vieții noastre, ne-am simți liniștiți și în siguranță. În realitate, se întâmplă tocmai opusul. De fapt, ne expunem la un risc și mai mare de a ne transforma în victime, căci a căuta să deții controlul este o cauză pierdută, o misiune imposibilă. Înseamnă că, cu cât ne vom strădui mai mult să stăpânim totul, cu atât ne vom simți mai rău. Este epuizant, stresant și împovărător, pur și simplu este prea mult de făcut. Nevoia de control poate să ne mistuie atât de mult, încât ne face să ne concentrăm asupra unor lucruri care nu ne vor vindeca niciodată. În loc să ne îngăduim să lucrăm la ceea ce e nevoie pentru a ajunge la vindecare, noi stăm mereu la pândă să nu apară vreun pericol și trăim potrivit unei experiențe din trecut nedepășite.

De aceea, nu putem subestima importanța acceptării că nu deținem controlul, întrucât atunci când încercăm să controlăm și ce ne depășește, de fapt nu mai suntem stăpâni pe situație. Ne scapă de sub control. Singurul mod de a fi stăpâni pe noi înșine este să renunțăm la nevoia de a deține controlul. Atunci când renunțăm la această idee și acceptăm că nu putem deține controlul absolut, ne desprindem de trecut și îi acordăm și prezentului o șansă. Reverberațiile pe care le are acest lucru în mintea, inima, sufletul nostru și chiar în sistemul limbic sunt puternice și tămăduitoare. Așadar, atunci când conștientizăm că suntem într-o situație în care exagerăm încercând să deținem controlul, trebuie să facem exact opusul. Dacă ne este teamă să nu deținem controlul, atunci trebuie ca, în mod conștient, să ne expunem des la situații în care nu deținem controlul. Este singurul mod de a scăpa de fantomele trecutului. De fiecare dată când ne asumăm prea multe responsabilități, când devenim prea insistenți în privința controlului, facem niște pași înapoi cu vindecarea noastră și ranforsăm o experiență din trecut, devenind aproape ca niște sclavi ai ei. Într-adevăr, este o avântare plină de încredere și poate fi foarte eliberator să ne îngăduim să luăm loc și să nu mai fim noi managerii tuturor și ai lumii întregi. Vindecarea are loc învățând să fim iarăși încrezători în omenire, cu toate suișurile și coborâșurile vieții.

Psiholog Mihai Moisoiu

Tel. 0753 937 223

www.mihaimoisoiu.ro

E-mail: mmmoisoiu@gmail.com