N-ai economisit... vine Dan!

Ne întrebăm cu toții care sunt șansele "noilor veniți" în economia mondială, într-o lume dominantă tehnologic, financiar și din punct de vedere al accesului (sau mai bine zis, controlului) la resurse minerale și energetice de către marile monopoluri suprastatale. Consider, și nu sunt singurul, că șansele celor în curs de dezvoltare, cum se spunea altădată (sau emergente, acum), sunt mai mari ca niciodată. Pe piață este loc pentru toți, cum spunea recent tovarășul Xi (inclusiv pentru dictaturi fără scrupule, din păcate), iar marile concerne și statele puternice sunt conștiente de acest lucru. Economiile emergente au o serie de atuuri de necontestat: forță de muncă, o piață potențială (prin numărul de locuitori-cumpărători) imensă și resurse foarte necesare noilor tehnologii. Experiența din secolul trecut (după război) ne face să fim foarte optimiști, mai ales în cazul în care conducerile politico-administrative ale statelor doritoare de progres au politici economice adecvate. Și-au revenit state distruse de război precum Germania (15% din industrie funcțională în 1945) sau Japonia, iar apoi miracolul economic s-a repetat în Asia (Coreea de Sud, Taiwan, Singapore) și în vestul slab dezvoltat din sud (Spania, Portugalia, Italia).

De ce s-a manifestat în aceste state și nu și în estul comunist cu aceeași intensitate și eficiență? Răspunsul este simplu: libertate! Libertatea economică, libertatea în manifestarea inițiativei private sau libertatea de mișcare către zonele (țările) unde fiecare își poate valorifica potențialul (inclusiv pentru a face bani pentru viitorul propriu). Iar statele cu economie slabă și nivel de trai scăzut, dar cu o democrație funcțională (nu declarativă, ca în lagărul socialist) au profitat. Și au fost sprijinite de marile puteri (SUA) prin programe eficiente (Planul Marshall în Europa și MacArthur în Asia). Rusia sovietică a preluat ca despăgubiri de război fabricile din țările învinse (inclusiv România) fiind, cred, primul stat-hoț din istoria modernă.

Revenind la șansele țărilor emergente de a crește economic, trebuie să pornim de la un principiu: în politica mondială (inclusiv cea economică) nu există iubire, există interes! Iar aceste țări sunt datoare față de propriii cetățeni să-și adapteze politicile economice pentru a deveni atractive investițiilor, cheia progresului. Este o competiție acerbă (nu și pentru conducătorii României) pe acest plan. Avantaje există în toate țările angajate în lupta pentru progres: forță de muncă ieftină și resurse, în primul rând. Globalizarea a avut un efect benefic incontestabil în reducerea drastică a sărăciei, valorificarea potențialului uman propriu și reducerea migrației în masă care afecta și țările dezvoltate (SUA, Europa).

Care sunt piedicile în extinderea dezvoltării pe planetă? În primul rând, dictaturile care sunt speriate de libertatea și independența economică, care vor genera ulterior și dorința de libertate cetățenească (va fi și în China!). Fanatismul religios (Afganistan, spre exemplu) se opune progresului și atragerii în câmpul muncii a femeilor. Iar cea mai puternică și cumplită barieră în drumul spre dezvoltare este războiul (Ucraina, Orient, Africa etc.), care consumă resurse, distruge infrastructură și ucide tinerii.

În concluzie, cred că perspectivele noilor veniți în economia mondială sunt bune chiar dacă progresele sunt întrerupte. Condiții favorabile sunt și pentru România, mai mult ca oricând. Două condiții trebuie îndeplinite: să fim inteligenți și patrioți veritabili, nu declarativ. Suntem?

Dan Strutinschi