Turnir medieval în șanțul de apărare al Cetății de Scaun Suceava

Priviri fixate asupra adversarului, brațul încordat pe lancea de atac și calul la galop, într-o confruntare dramatică, urmărită de mii de priviri curioase – așa s-au desfășurat confruntările dintre cavaleri, la turnirul organizat sâmbătă seara în șanțul de apărare al Cetății de Scaun Suceava. Evenimentul, unul din sutele de spectacole organizate în cadrul Festivalului Medieval desfășurat la Suceava în intervalul 15-18 august, s-a dovedit a fi unul dintre cele mai apreciate de public, copii și adulți deopotrivă, adunați ciorchine pe căile de acces la Cetate, pe unde abia te mai puteai strecura. Mii de oameni s-au aflat și pe platoul Cetății de Scaun, de unde nu aveau nevoie să plătească pentru acces pentru a admira spectacolul.

Cu toții au admirat frumusețea cailor și frumusețea armurilor vajnicilor cavaleri acoperiți din cap până-n picioare, pentru a fi feriți, pe cât posibil, de loviturile năprasnice ale adversarilor.

Ulterior, atenția tuturor s-a concentrat pe lupta strânsă dintre vitejii combatanți, care au luptat până la epuizare, în numeroase runde, pentru a se departaja la puncte, prin loviturile aplicate cu lăncile care se rupeau adeseori de la forța cu care se izbeau în armuri, căutând să le străpungă.

A fost cel mai lung turnir pe care l-au organizat vreodată, au mărturisit Teutonii Transilvaniei, cei care au făcut spectaculosul act de reconstituire istorică, care a ținut mulțimea de peste 10.000 de oameni cu sufletul la gură mai bine de o oră.

Foarte bune s-au dovedit a fi și cascadoriile cu cai puse în scenă, tot acolo, de cei de la „Castelul din Carpați”, care se mișcau pe cal, în galop, cu o ușurință uimitoare, când într-o parte a greabănului, când în alta, când lipiți de burta calului, când urcați cu picioarele pe spinarea arcuită, fiind răsplătiți de public cu aplauze furtunoase și ovații.

Tradițiile otomane, prezentate de „Ordugah Turkish Historical Reenactement Team”, au stârnit mult interes, zilnic, în vreme ce „Vulturii Călatei” au venit în fața publicului când cu probe de îndemânare practicate de popoarele nomade, când cu aruncarea la țintă a suliței/crucii de luptă.