Conștientizarea direcției corecte în viață

A încerca să ne ducem viața din prezent în timp ce trecutul rămâne nerezolvat este ca și cum ai încerca să asculți două cântece în același timp. Ascultăm un cântec, însă altul se aude pe fundal, iar atenția noastră se împarte între ele. Nu mai știm pe care să îl urmărim. Uneori atenția noastră se oprește alternativ asupra lor, involuntar. De fiecare dată când se întâmplă așa, se schimbă și comportamentul nostru, în funcție de starea de spirit oferită de cântecul pe care îl ascultăm mai atent. De asemenea, uneori cântecul trecutului nostru devine dominant și începem să-l „ascultăm” mai mult decât pe cel al prezentului. Lucrul acesta ne tulbură și pe noi, și pe cei din jur. Însă, odată ce rezolvăm cântecul neintenționat al trecutului, ne putem apleca cu toată atenția și devotamentul asupra prezentului.

Chiar dacă factorii declanșatori sunt trecerea timpului sau o etapă nouă a vieții, uneori greul este legat de trecut, iar nu de prezent sau de viitor. Este posibil să încercăm să prevenim repetarea unui episod nedepășit din trecut prin a ne lăsa antrenați în comportamente dificile sau devenind captivi în percepțiile negative. Așa se întâmplă atunci când suntem captivi într-un rol învățat și care nu mai este funcțional. Mintea noastră este surprinzătoare și putem trăi ani, chiar decenii de-a rândul sau o viață întreagă, urmând niște modele potrivite unei povești mai vechi, fără să ne dăm seama.

Dificultatea constă în a conștientiza acest fapt, întrucât tindem să ne concentrăm asupra lucrurilor care ne sunt mai la îndemână – și anume, latura emoțională și ceea ce se petrece în viața noastră din prezent. În timp ce încercăm să ne alinăm durerea, suntem tentați să ne cramponăm de simptomele luptelor noastre lăuntrice, mai curând decât de sursa lor. Este ca și cum am suferi de miopie. Ne concentrăm atenția asupra copacilor și ne scapă marea pădure a luptei noastre. O putem compara cu încercarea de a ghida firul epic al unui roman citind pe sărite câteva fraze. Trebuie deopotrivă să știm ce anume căutăm atunci când facem un pas înapoi și ne examinăm tendințele recurente din comportamentul nostru, emoțiile care ne creează probleme și conflictele interioare. Dacă nu conștientizăm cum ne afectează o experiență dureroasă, o rană sau un rol din trecut, ne putem petrece viața toată repetând-o inconștient sau jucând mereu același rol. Aceste tipare pot deveni direcția hotărâtoare în viața noastră. Cu toate acestea, majoritatea dintre noi nu ne putem concentra decât asupra lucrurilor observabile, cu simptomele și suferința pe care le provoacă, întrucât izvorul lor este foarte adânc.

Atunci când facem un pas înapoi și avem o vedere de ansamblu mai largă asupra vieții noastre și a contextului în care apar luptele și simptomele noastre, putem învăța să înțelegem funcțiile și scopurile lor. Adesea, de îndată ce ne dăm seama de acestea, admitem că sunt disfuncționale, că nu ne ajută, că sunt depășite și că ar trebui să înceteze. Ne dăm seama că am urmat o narațiune greșită, adică narațiunea trecutului. Aceasta ar fi jumătate din bătălia noastră. Cealaltă jumătate constă în a ne vindeca de experiențele inițiale care au dus la lupte lăuntrice și, de asemenea, în a învăța să nu mai reacționăm impulsiv la factorii declanșatori.

Odată ce am constatat că luptele noastre lăuntrice trec dincolo de simptome, va trebui să aflăm ce roluri ne-am obișnuit să jucăm din cauza anumitor experiențe din trecut. Ne putem trăi toată viața sau aproape toată viața fără să fim conștienți de modul cum aceste roluri au avut o contribuție atât de importantă asupra comportamentului și a emoțiilor noastre. Adesea deprindem asemenea roluri în copilărie, iar ele tind să fie nesănătoase, nerealiste și să provoace multă suferință. De obicei, sunt rezultatul eșecului unor persoane de referință din viața noastră care nu își îndeplinesc nici la un nivel de bază propriul rol în raport cu noi. N-ar fi trebuit să ne asumăm rolurile pe care ni le-am asumat. De multe ori, ele ne îndeamnă la misiuni imposibile în viață, al căror rezultat, în cel mai bun caz, este să pună o presiune prea mare pe noi. În cel mai rău caz, ne pot determina să ne silim prea mult și pot aduce suferință – pentru noi și pentru cei din jurul nostru. De asemenea, ele pot cauza tulburări majore ale vieții noastre spirituale.

Deși simpla identificare și recunoaștere a unui anumit rol pe care l-am jucat ne pot aduce multă pace și ușurare, a îl accepta și a ne vindeca de el presupun un proces mai îndelungat. Va trebui să lucrăm cu felul în care ne simțim la gândul că a trebuit să jucăm un asemenea rol nedrept atâta vreme. De obicei, suferim, dar păstrăm sentimentul profund al desprinderii de acel rol când ne dăm seama cât de disfuncțional și nerealist a fost. Pe lângă suferință, este posibil să ne simțim și în derivă, ca purtați de vânt.

Va trebui să ne acordăm timp suficient pentru a ne împăca cu trecutul, să îl lăsăm în urmă, să deplângem acceptarea că am pierdut acel rol, chiar dacă acum conștientizăm că a fost disfuncțional, înlocuindu-l cu un rol sănătos. Dacă nu parcurgem acest proces, riscăm să creăm un gol pe care îl vor umple depresia și deriva, ca și cum n-am mai fi de folos nimănui emoțional și spiritual.

Psiholog Mihai Moisoiu

Tel. 0753 937 223

www.mihaimoisoiu.ro

E-mail: mmmoisoiu@gmail.com