Importanța unui climat de încredere și siguranță pentru copiii noștri

Ritmul alert și provocările zilnice din viața de zi cu zi îngreunează tot mai mult încercările părinților de crea un climat de încredere și siguranță pentru copiii lor. De pildă, când vă întrebați copilul de opt ani cum a fost la școală și el răspunde: „Nu mă mai întreba tot timpul! Mă stresezi!”, este greu să-i deslușiți vulnerabilitățile. Este mai ușor să fii calm și înțelegător cu un copil hipersensibil, care este dependent de părinți și speriat, decât cu un copil sfidător. Copilul sfidător, care simte tot timpul nevoia să controleze totul și este într-o permanentă confruntare cu voi pentru putere, îngreunează mult lucrurile. Este foarte important însă să rețineți că acest copil este la fel de predispus să se simtă copleșit și supraîncărcat, precum un copil hipersensibil. Copilul sfidător folosește stilul autoritar și atitudinea sfidătoare în încercarea de a se simți în siguranță. Pentru a se proteja, el respinge o parte a lumii – inclusiv pe părinți, uneori. Obiectivul vostru, ca părinți, este să aveți grijă de el, cu dragoste și calm, în pofida atitudinii lui negativiste și sfidătoare.

La început, este posibil să nu îi puteți câștiga în totalitate încrederea unui astfel de copil. El nu știe dacă încercările voastre de a-l calma îi vor face bine sau îl vor întrista. Este obișnuit să conducă și se teme atât de mult de intruziuni, încât simte că poate avea încredere numai în el. Trebuie să-l convingeți că prezența voastră poate fi reconfortantă. Revedeți în minte tipurile de experiențe care pot fi liniștitoare pentru el. Ce tipuri de sunete îl ajută să se relaxeze și care îl întristează? Îi place lumina? Preferă muzica lentă sau cea ritmică? Anumite părți ale corpului său sunt mai sensibile decât altele – picioarele, poate, sau capul, sau gura? Dacă este sugar, ce tipuri de legănat îi plac? Legănatul lent sau cel viguros? Dacă este ceva mai mare, îi place să alerge repede sau să se plimbe de colo-colo? Pe parcursul timpului, privindu-l și  jucându-vă cu el, puteți crea o listă cu ceea ce-i place și ceea ce-i displace. Apoi, puteți folosi aceste informații pentru a vă adapta abordarea, încercând să-l calmați și să-l faceți să se simtă bine.

Puteți adopta aceeași strategie în cazul altor vârste. Dacă, de pildă, copilul vostru preșcolar așază mașini într-o linie, apropiați-vă cât de mult credeți că vă va permite. Oferiți-vă să-l ajutați să lungească rândul de mașini. Mișcați-vă încet și relaxat. Rețineți că trebuie să folosiți tonalități de voce care îl fac să se simtă bine. Dacă este sensibil la atingeri, respectați acest lucru. De pildă, nu e cazul să-i ciufuliți părul sau să-l ciupiți de obraz dacă nu îi place să fie atins pe cap sau în jurul feței. Fiți extrem de precaut când este vorba să încercați să-i controlați corpul luându-l în brațe sau îmbrățișându-l. Este mai bine să-i dați de înțeles că sunteți la dispoziția lui privindu-l cu dragoste și întinzând mâinile, arătându-vă dorința de a-l îmbrățișa, dar așteptați să vedeți dacă vine spre voi. Ori de câte ori este posibil, lăsați-l chiar pe el să conducă. Același principiu este valabil și în cazul unui copil mai mare. Apropiați-vă de el încet. Asigurați-vă că mișcările și tonul vocii îl relaxează.

Obiectivul general cu un copil sfidător, în mai mare măsură decât cu majoritatea copiilor, este să fiți pe cât posibil afectuoși, calmi și respectuoși. Să răspundeți cu flexibilitate lipsei lui de maleabilitate, rigidității lui.

Într-un alt moment al zilei, când nu mai este atât de mofturos, puteți încerca să lămuriți problema de ansamblu și să-l întrebați de ce se înfurie atât de mult și vă face „prost” ori de câte ori nu ați îndeplinit „perfect” un „ordin”. În acest caz, îl puteți ajuta să se gândească la faptul că poate este exagerat de dur cu voi, părinții. Iată de ce o strategie defensivă („Nu-mi vorbi obraznic!”), urmată de o izbucnire nervoasă îndreptată împotriva comportamentului său „răsfățat, insensibil” – chiar dacă este de înțeles – nu numai că nu dă rezultate, ba chiar accentuează atitudinea sfidătoare a copilului. Trebuie să știți că, oricât de mult rău vă face copilul, cu el este și mai nemilos. Când sunteți prea dur cu el, nu faceți decât să intensificați atitudinea dură pe care o are față de el însuși, ceea ce-l îndeamnă chiar să se disprețuiască. Empatia și flexibilitatea și câteva explicații formulate cu calm îl ajută să înțeleagă că este prea dur atât cu voi, cât și cu el însuși.

Psiholog Mihai Moisoiu

Tel. 0753937223

www.mihaimoisoiu.ro

E-mail: mmmoisoiu@gmail.com