Avem o părere oribilă despre noi!

De când accesul la informații externe este mai facil, din păcate obținute aproape în totalitate de pe rețele sociale, tendința românilor de a se compara cu alte națiuni s-a accentuat, devenind o adevărată obsesie. Dar și sursa unui complex de inferioritate. Dar și acest complex de inferioritate este ”original” cu specific clar românesc. Dacă ne criticăm și blamăm noi înșine este ok și primim aprobarea cvasitotalității românilor.  Dacă o fac străinii, răbufnesc din noi naționalismul și lozincile, chiar dacă au dreptate. Mai mult, doar atunci ne amintim de meritele în diferite domenii ale conaționalilor, de rezultatele de excepție ale olimpicilor (ca regulă pe primul loc în Europa) sau de performanțele sportive ale românilor. Ca regulă însă, avem o atitudine de vasal care își toarnă cenușă în cap și se raportează umil față de cetățenii altor națiuni care au performat mai bine sub aspect economic, tehnologic și, normal, au un nivel de trai superior. Nu ne stimulează exemplul lor. Din contră, ne face să ne plângem de milă, sau să reacționăm violent față de reprezentanții noștri de parcă i-ar fi votat oculta mondială.

Se pune normal, o întrebare, respectiv: De ce nu suntem echilibrați în judecarea plusurilor și minusurilor noastre? Noi ne cunoaștem cel mai bine poporul. De ce așteptăm critici, dar mai ales mângâieri pe creștet de la alții? Pentru a avea un răspuns, chiar și parțial, trebuie să vedem ce admirăm la alții și considerăm că ne lipsește.  Suntem cuceriți de hărnicia, ordinea și disciplina nemților. Cel puțin până l-am avut pe Klaus președinte. Dar el este o excepție. Ne plac verticalitatea polonezilor și modul tranșant de a se opune cerințelor externe (UE sau alții) care le afectează interesele. Dar și în momentul în care pretențiile lor depășesc regulile UE? Aici românii au răspunsuri diferite. Spiritul practic și inteligența în afaceri de care dau dovadă evreii sunt (dacă sunt) apreciate în tăcere. De ce? Nu sunt modele de succes? Valabil și pentru americani, pe care cei virusați de teorii ale conspirației nătângi îi asimilează cu evreii. Au preluat mult de la evrei, dar nu doar pe planul activității financiar-bancare, cât și în zona inventicii. Spre exemplu, succesul americanilor și capacitatea lor de adaptare rapidă la nevoile realității ar fi un model de urmat. Ca și mândria de a fi cetățean al țării tale.

Ne putem vindeca de imaginea proastă pe care o avem față de România și poporul său? Categoric DA! Și categoric fără mesaje patriotarde sau naționaliste duse la extrem prin învinuirea altor națiuni pentru problemele proprii. Noi ne-am creat probleme, prin reprezentanții noștri, noi trebuie și putem să le rezolvăm. Clar! Și nu dând cu parul, verbal sau fizic, ci cu ștampila de vot, care să promoveze în zona de decizie demnitar educați, harnici și bine intenționați. Avem rezerva de cadre pentru această resetare a imaginii țării (am folosit un englezism!)? Da! Demnitarii care să promoveze cu succes România în lume trebuie să fie, pe cât posibil, recrutați dintre absolvenții marilor universități ale lumii, dintre specialiștii care au avut succes afară, dar și dintre produsele proprii ale școlilor românești, care se fac remarcate în lume. Dacă au reușit pentru ei, vor reuși și pentru România. Vom avea o imagine mai bună și mai multă încredere în noi. Iar demnitarii trebuie să fie reprezentativi. Sunt președintele, miniștrii, premierii, diplomații? Vă rog să răspundeți dumneavoastră. De aici trebuie început, pentru schimbarea părerii despre noi și România.

PS Cum faci un partid extremist să fie acceptabil? Inventând unul de smintiți. Este ceva de genul acesta în România? Eu zic că da.

Dan Strutinschi