Cum exprimăm ceea ce simțim

Comunicăm întreaga zi, ceea ce este o nevoie psihologică și socială fundamentală. Doar exprimând într-o manieră binevoitoare ceea ce simțim, ne respectăm și devenim responsabili de relațiile noastre. Interacționăm unii cu alții și avem nevoie unii de alții pentru a ne dezvolta; nevoia de comunicare și de recunoaștere este fundamentală. Dar când această comunicare nu se face în condiții bune, apar emoțiile neplăcute, cu numeroasele lor simptome.

Informând interlocutorul despre ceea ce comportamentul său provoacă în noi, devenim responsabili de ceea ce trăim. Nu suntem responsabili pentru comportamentul celuilalt, dar suntem responsabili pentru ceea ce vom face în legătură cu acesta: ținem în noi și ne frământăm, chiar să ne îmbolnăvim, sau ne exteriorizăm sentimentele? Este o alegere pe care o putem face cu toții: să devenim actorii vieții noastre relaționale și să nu mai suferim.

Dacă vrem să fim respectați de către ceilalți, ar trebui să începem prin a ne respecta și a ne acorda noi înșine valoarea corectă. Educația, frica de a displăcea, sentimentul că nu valorăm mare lucru ne pot face să suportăm comportamentul celor din jur fără a reacționa. Comportându-ne de parcă emoțiile noastre nu ar conta este ca și cum am considera că noi nu contăm, că viața din noi nu contează. Să ne exprimăm emoțiile este un proces eliberator care ne permite să ne simțim vii.

În relațiile umane, furia este provocată cel mai adesea de faptul că cei apropiați sau prietenii ignoră regulile, dar și de sentimentul că suntem tratați în mod nedrept. Când o relație provoacă în noi emoții negative și nu spunem nimic, relația se va deteriora inexorabil și progresiv. Îndrăznind să spunem ceea ce simțim și vorbind cu celălalt putem, dimpotrivă, să protejăm relația și îi dăm șansa de a evolua pozitiv.

Dar felul în care ne exprimăm trebuie să fie constructiv și respectuos față de celălalt. Să nu îl rănim pe celălalt este condiția ca el să ne înțeleagă, să ne asculte cu adevărat și să-și schimbe comportamentul.

Vă propunem mai jos un exercițiu simplu: descrie ultima situație în care o persoană a avut un comportament care nu ți-a convenit. Cum te-ai simțit? Ce ți-ai zis? Ce ai spus? Ce ai făcut? Poți spune acum ce emoții ai simțit cu precizie?

Când ne exprimăm emoțiile, este esențial să nu folosim un „tu” acuzator, pentru că îl va pune pe celălalt în defensivă, îl va face furios sau gata să ne respingă. Maniera cea mai simplă și eficientă pentru ca celălalt să ne asculte și să ne înțeleagă este să folosesc „eu”, pentru că vom vorbi despre ce simțim; astfel îl vom sensibiliza pe celălalt. Decât să spunem: „Tu chiar spui ce-ți vine la gură!” putem spune: „Când te aud spunând asta, mă simt profund rănit.” Poate că te gândești: „Nu-l voi lăsa pe celălalt să vadă ce simt”, dar, totuși, a-i arăta celuilalt ce au provocat cuvintele lui în tine este singura cale posibilă spre o relație mai responsabilă, mai sănătoasă, mai vie.

Când o relație este dificilă, ar fi bine să ne punem întrebarea: „Care este obiectivul meu?” Răspunsul este cu siguranță unul singur: să administrez bine conflictul, să schimb comportamentul celuilalt sau să ajut relația să avanseze. Pentru a-mi atinge obiectivul, este evident că trebuie să ne aliem cu interlocutorul, căci nu putem avansa în relație dacă îl constrângem. Obiectivul este ca rezultatul conflictului să fie câștigător-câștigător și, pentru a reuși, trebuie să lucrăm pentru relație, nu împotriva ei.

Marshall Rosenberg, psiholog clinician, a pus la punct comunicarea nonviolentă – o artă de a trăi, care urmărește să creeze între oameni relații bazate pe empatie, cooperare și respect de sine și față de alții. Această comunicare emoțională permite, în egală măsură, relații mai bune cu tine însuți, înțelegerea și gestionarea emoțiilor profunde și subordonarea, între-o manieră conștientă și responsabilă, a diverselor aspecte ale propriei vieți. Ne permite să „decodificăm” mesajul celuilalt, ce dorește să spună cu adevărat, dincolo de aprecieri sau de comportamente care ne deranjează la prima vedere.

Comunicarea emoțională deschide un dialog sincer, autentic și respectuos. Pentru această este nevoie să descriem obiectiv situația fără a o judeca, să ne exprimăm sentimentele și emoțiile care au fost trezite în propria persoană, să exprimăm nevoile aflate la originea sentimentelor și să exprimarăm clar cererea care ar putea contribui la starea de bine.

Un dialog autentic este posibil abia când se stabilește o conexiune asupra nevoilor și a emoțiilor noastre.

Psiholog Mihai Moisoiu