De multe ori într-o conversație, când interlocutorul nostru este furios, trist sau neliniștit, suntem adesea neputincioși în fața exprimării emoțiilor sale. Dacă este supărat pe noi, încercăm să ne apărăm. Dacă este neliniștit, încercăm să îl liniștim. Dacă este trist, nu știm ce să spunem și uneori este stânjenitor. Adesea, gândind că facem bine, îi spunem celuilalt ce ar trebui să facă pentru a ieși din situație. Și totuși, interlocutorul nu are mereu nevoie de sfaturi pentru că ceea ce este bun pentru mine poate că nu este și pentru el. Are nevoie de recunoaștere, ascultare și atenție.
Cel mai frumos cadou pe care îl putem face unui om care are o emoție negativă este să-l apreciem, pentru că este o nevoie fundamentală a oricărei ființe umane. Această nevoie este fundamentală de la naștere: un copil nu poate crește echilibrat dacă nu este apreciat și, prin urmare, iubit de părinți. Datorită acestei recunoașteri, copilul își va construi stima de sine necesară evoluției sale. Simțindu-se recunoscut, stimat, apreciat, valorizat, iubit știe că este o persoană valoroasă. Se poate sprijini pe acest sentiment pentru a crește, orice vârstă ar avea.
Când interlocutorul nostru are o emoție dureroasă, cel mai convingător semn de apreciere pe care i-l putem da este să îl ascultăm. Ascultarea este baza oricărei relații umane; făcând-o în mod activ și conștient, relațiile noastre se vor îmbunătăți. Este greu să asculți pentru că trebuie să faci abstracție de sine, centrându-te complet asupra celuilalt, deși suntem tentați să vorbim despre noi și să ne punem tot pe noi în centrul atenției. Ascultarea are un impact psihologic foarte puternic. De fapt, ea creează un climat de respect, stimă și încredere între două persoane.
Empatia este capacitatea de a te pune în locul celuilalt, fără să-l judeci, fără prejudecăți, pentru a-i înțelege mai bine emoțiile. Empatia este confundată adesea cu simpatia sau compasiunea. Dar sunt două noțiuni diferite. Simpatia înseamnă să împărtășești aceleași sentimente sau emoții asupra a numeroase subiecte, ceea ce ne apropie de celălalt. Compasiunea, în sens strict, înseamnă „să suferi cu celălalt” și desemnează starea de a fi sensibil la suferința celuilalt. „Să fii empatic” înseamnă că, în timp ce asculți, lași deoparte propriile opinii și valori pentru a pătrunde, fără nicio prejudecată, în lumea celuilalt.
Cea mai bună cale de a-i arăta celuilalt că l-ai înțeles bine este să-i zici: „Înțeleg...” Formula „înțeleg” pare simplă, dar are magia unei alinări blânde pentru cel cu care empatizăm.
Vă prezentăm mai jos, două exerciții utile pentru a comunica eficient.
Exercițiul 1 – Cum să devenim empatici!
Alege un moment în care vei fi cu un interlocutor care are nevoie să-ți vorbească. Ascultă-l neutru și binevoitor. Uită-te la persoana pe care o asculți; dacă ești la telefon, nu face altceva decât să te concentrezi asupra a ceea ce auzi. Nu mai vorbi. Încearcă să intri în empatie și să înțelegi persoana respectivă, chiar dacă subiectul despre care vorbește ți se pare banal. Nu pune afirmațiile sub semnul întrebării. Nu judeca. Folosește cuvinte de încurajare ca să-i arăți că-l asculți, impulsionându-l să continue: „Înțeleg...”, „Mmm...” „Da...” Folosește formula „înțeleg” când este potrivită. Nu-l întrerupe ca să-i spui ceea ce simți sau gândești. Încurajează-ți interlocutorul prin limbajul tău corporal: dacă te înclini spre el sau dai din cap înseamnă că ești atent la ce spune. Nu căuta soluții în timp ce asculți decât dacă persoana ți-o cere. Ai grijă să nu-i tai vorba, rămâi la subiectul abordat de aceasta.
Exercițiul 2 - Reexprimarea emoțiilor
Când interlocutorul spune prin ce emoții trece, poți folosi tehnica de a-i reformula propriile emoții: „Înțeleg că ești furios, trist, contrariat...” Este o tehnică foarte eficientă, care îi permite celuilalt să se simtă întâmpinat și acceptat în mediul său emoțional. Ce altceva poți să-i ofer celuilalt decât această oglindă emoțională pe care i-o întinzi, pentru a-și vedea reflectându-se în ea trăirea sa interioară?
Unele persoane vor spune că nu înțeleg emoțiile altuia, mai ales când este vorba despre furia îndreptată împotriva lor. Atunci, în loc să spună „înțeleg”, pot folosi, pur și simplu, „Văd că ești furios..., neliniștit..., frustrat...”, „Văd că ești contrariat..., îngrijorat..., trist...”. Important este să-i arătăm și să-i spunem celuilalt că emoția lui a fost observată și înțeleasă. Această tehnică poate fi aplicată și în relația cu copiii, în cuplu, cu familia, cu prietenii sau în relațiile profesionale.
Psiholog Mihai Moisoiu
Tel. 0753937223
www.mihaimoisoiu.ro
E-mail: mmmoisoiu@gmail.com