Drogurile psihedelice (II)

Una dintre cele mai triste consecințe ale consumului de droguri psihedelice este aceea că tineri de 25 sau 28 de ani, care, nu au nicio idee de ce s-au îmbolnăvit, ajung sa consulte diferiți terapeuți, fără a găsi însă complet alinarea pe care și-o doresc, după care întâlnesc pe cineva care le spune: „Această substanță te poate vindeca atât fizic, cât și spiritual.” Una este să iei tot felul de suplimente alimentare cu vitamine, să încerci tot felul de diete bazate fie pe alimente de origine animală, fie pe unele de origine vegetală, să încerci apoi diferite terapii și tehnici de vindecare, diferite medicamente convenționale, și cu totul altceva este să cazi în capcana sumbră a drogurilor psihedelice, fiind convins că suferi de un blocaj spiritual care te împiedică să te vindeci. Din păcate, atunci când ai încercat absolut totul și ai ajuns să te simți epuizat, întrucât nu ai găsit niciun răspuns capabil să te ajute cu adevărat, sfârșești adeseori prin a cădea în capcana convingerilor de tip: „Probabil că este din vina ta. Tu ești problema. Suferi de o problemă spirituală, psihică sau emoțională. Drogurile psihedelice te vor ajuta să te transformi, să evoluezi în plan spiritual, însoțindu-te într-o călătorie care îți va rezolva problemele, îmbunătățindu-ți sau chiar vindecându-ți în acest fel simptomele fizice și emoționale.”

Acestea ne ajută să înțelegem bolnavul și non-bolnavul. Există oameni care se simt foarte bolnavi, în timp ce alții nu au decât simptome minore. O persoană care nu este foarte bolnavă, respectiv care își poate trăi viața fără simptome grave care să o împiedice să funcționeze eficient, poate încerca drogurile psihedelice pentru că se simte nesigură sau pierdută. Probabilitatea ca ea să fie afectată grav de aceste droguri este mult mai mică, în funcție totuși de cantitatea și de frecvența cu care consumă drogurile, căci ea nu trăiește deja cu multe limitări. De cealaltă parte, o persoană care are simptome ceva mai grave, cum ar fi rezistența la insulină, acnee, o stare moderată de depresie sau de anxietate ori ceea ce medicii numesc un „dezechilibru hormonal”, va resimți mult mai puternic efectele nocive ale drogurilor psihedelice. Există apoi persoanele care sunt foarte grav bolnave, care au fost diagnosticate cu multiple afecțiuni și care experimentează 30, 40 sau 50 de simptome diferite. Pentru astfel de oameni, drogurile psihedelice pot fi extrem de periculoase, deoarece le pot înrăutăți mult simptomele curente, adăugând chiar și unele noi. Ei sunt „canarii” care ne avertizează că drogurile psihedelice nu sunt nici utile și nici benefice – aluzie la canarii din mine, care îi avertizau pe timpuri pe mineri de existența unor gaze otrăvitoare pierzându-și conștiința.

Ajungem astfel din nou la principiul „moderației”, care ne-a fost inoculat de mici. Microdozele nu sunt altceva decât un nou termen pentru „moderație”. În loc să bea zece cești de cafea pe zi, cineva se decide să bea doar una sau două, numind acest lucru „moderație”. La fel, în loc să experimenteze o experiență psihedelică de amploare, altcineva se decide să consume o doză mai mică, numind-o „microdoză”. Însă rămâne întrebarea: cine poate decide exact ce înseamnă „moderația” pentru o anumită persoană? Experiența unui consum „moderat” de droguri psihedelice poate fi foarte diferită de la un om la altul.

Atunci când schimbăm cuvântul moderație cu cel în vogă – microdoză, trăim dintr-odată sentimentul că acest termen pare să fie foarte științific. Sună de parcă ar fi fost verificat de către oamenii de știință. Sună bine în urechi, căci nimeni nu dorește să consume o cantitate foarte mare dintr-o substanță potențial periculoasă.

Este aproape ca și cum ți-ai face un tatuaj pentru prima oară. Mulți oameni au tendința de a începe cu un tatuaj mic, cum ar fi un fluture sau câteva cuvinte, eventual un citat dintr-o scriptură, care îi face să se simtă conectați cu mesajul pe care doresc să și-l inscripționeze pe corp. Puțini oameni încep direct cu un braț complet tatuat, care necesită mai multe zile petrecute în salonul pentru tatuaje. Aceste tatuaje mai complexe vin de regulă mai târziu, dorindu-și tot mai multe. La început, oamenii preferă tatuajele mici, sau microdozele de tatuaj.

Orice dependență începe cu o microdoză. Spre exemplu, alcoolismul poate începe cu o gură sau două de bere. La a treia experiență, persoana poate ajunge să bea o sticlă. Deși a început cu o microdoză, a ajuns rapid la o macrodoză. Există și oameni care sunt adepții principiului „totul sau nimic”, dar majoritatea sunt mai atrași de microdoze. Aproape nimeni nu își dorește să meargă la o petrecere cu ayahuasca și să consume pentru prima dată un întreg bol cu această fiertură. Cu toate acestea, mulți oameni ajung să consume o doză masivă de ayahuasca sau de ciuperci halucinogene fără să își dea seama, căci nimeni nu poate spune ce înseamnă „cu moderație”.

Psiholog Mihai Moisoiu

Tel. 0753 937 223

www.mihaimoisoiu.ro

E-mail: mmmoisoiu@gmail.com